Multi stiu sa joace teatru, putini sunt cei care pot sa interpreteaze replicile…

Aş vrea să te uit, să te iert, să nu-ţi mai văd zâmbetul fals când închid ochii….aş vrea să te cred…să sper….să merg mai departe, dar tot ce simt e că o parte din mine se stinge, se topeşte ca o lumânare pe faţa unui mormânt sumbru…

„Plata păcatului este moartea!”

Moare o parte din mine însă alta se naşte. O fiinţă nouă ce nu cunoaşte ură, venin, trădare, durere sau minciună… O fiinta ce are o sete nebună să trăiască într-o lume fără culoare….şi fără tine.

Am să ţin capul sus căci nu am uitat cum e să privesc prin ochi inocenţi de copil…deşi am căzut în capcană. Am să-ţi râd în faţă, cu naivitatea unei victime ce-şi iubeşte călăul… Am să te tratez cu superioritate, căci sub falsul tău chip se ascunde răutate. Am să te privesc cu milă, căci eu nu ştiu să urăsc.

Am să plec departe de amintirea unei simple şi banale iluzii.

Căci ai fost un nimic ce s-a topit în neant.