Archive for Iulie, 2008


Taina Fericirii..

 Un negustor oarecare si-a trimis fiul sa invete Taina Fericirii de la cel mai intelept dintre toti oamenii.  Baiatul  a  umblat 40 de zile prin desert pana a ajuns la un frumos castel, in varful unui munte. Acolo traia Inteleptul pe care il cauta.

       Insa  in  loc  sa  intalneasca  un  sfant,  eroul  nostru  s-a trezit intr-o incapere unde a avzut o vanzoleala  extraordinara:  era  un  dute-vino  de  negustori,  oameni  care  stateau de vorba prin colturi,  o  mica  orchestra  canta melodii suave, mai era si o masa plina cu cele mai alese bucate din  acea  parte  a  lumii.  Inteleptul  vorbea  cu  toata lumea, iar baiatul a trebuit sa astepte vreo doua ore pana sa-i vina si lui randul.

        Inteleptul asculta cu atentie motivul vizitei, dar ii spuse ca in acel moment nu avea timp sa ii explice  Taina  Fericirii.  Ii  sugera  baiatului  sa  dea o raita prin palat si sa se intoarca este vreo doua ore.

– Dar  pana  atunci,  vreau  sa  te rog ceva, a completat Inteleptul, dandu-i baiatului o lingurita in care  picura  doi  stropi  de  untdelemn  sfintit.  Cat  mergi,  poarta aceasat lingurita fara sa versi untdelemnul din ea.

         Baiatul  a  inceput  sa  suie si sa coboare scarile palatului, cu ochii atintiti la lingurita. Dupa cele doua ore s-a prezentat iarasi in fata Inteleptului.

– Vasazica,  incepu  Inteleptul,  ai vazut tapiseriile persane din sufragerie ? Ai vazut gradina care i-a  luat  Maestrului  Gradinar  zece ani ca sa o creeze ? Ai observat frumoasele pergamente din biblioteca mea?

          Rusinat, baiatul  marturisi  ca  nu  vazuse nimic. Singura lui preocupare fusese sa nu verse picaturile de untdelemn sfintit pe care I le incredintase Inteleptul.

– Atunci  intoarce-te  si  cunoaste minunile lumii mele, ii spuse Inteleptul. Nu poti avea incredere intr-un om, daca nu ii cunosti casa.

          Mai  linistit  de  aceasta  data,  baiatul  lua  lingurita si reincepu sa se plimbe prin palat, de data  aceasta  observand  toate  operele  de  arta  care  atarnau  de  tavane  si pe pereti. A vazut gradinile,  muntii din jur, gingasia florilor, rafinamentul cu care fiecare opera de arta era asezata la locul ei. Intors la Intelept, ii relata in amanuntime ceea ce vazuse.

– Dar  unde  sunt  cele  doua  picaturi  de  untdelemn  pe  care  ti  le-am  incredintat ?  a  intrebat Inteleptul.

           Privind lingurita, baiatul vazu ca o varsase.

– Acesta  este  singurul  sfat  pe  care ti-l pot da, spuse Inteleptul. Taina Fericirii consta in a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemn din lingurita.

 

(Alchimistul – Paolo Coehlo)

Anunțuri

blank..

Stii vorba aia…”nimanui nu-i pasa daca esti trist, asa ca ai putea la fel de bine sa fii fericit” ?….As putea sa o prescurtez in „Nimanui nu-i pasa daca esti trist.” Simplu!! Oamenii din jurul tau nu simt ceea ce simti tu…sau nu simt la aceeasi intensitate..ce sens are sa te minti…daca spui unui prieten povestea ta…poate are sa te compatimesca in cel mai bun caz….si totusi..partea frumoasa abia atunci intervine, cand mintea ne joaca feste si avem senzatia ca ne simtim mai bine cand impartasim cuiva necazul nostru….defapt ne descarcam…si poate ca persoana de langa tine nu a auzit decat jumate din ce i-ai spus…dar….tu..oricum te vei simti mai bine…si vei avea senzatia ca te-a inteles perfect…

„Nimanui nu-i pasa daca esti trist…” oare?

viata la tara…

Viata la tara e fascinanta pentru un orasean pasionat de natura…Viata la tara e salbatica, e barbara…departe de fineturile orasului si de superficialitatea fitoasa a tineretului.

                              

Viata la tara e…simpla, ce vezi asta primesti…viata la tara e..lapte acru, slanina, pui taiati ce zburda fara cap, e miros de iarba proaspat cosita…

Cu toate astea…weekendul acesta o sa fie frumos…din simplu motiv ca sunt aici..in locul in care melancolia ma pandeste la tot coltul. Dar nu e o melancolie trista…e un slideshow de amintiri..sunt imagini din vremea cand aveam parul scurt si faceam pipi in olita..

Totul pare la fel…in alt fel insa…curtea imensa, livada gigant si porumbul cat plopul ..s-au risipit de ceva vreme..acum totul e la o alta dimensiune..timpul a darapanat casa…si batranetea se face simtita peste tot…fantana, podet,casa, vase…oasele bunicii…

Chiar si asa…zilele astea vor fi speciale…voi face lucruri simple..fara tv, pc, telefon…hmmm…cum e sa fiu doar eu cu mine si amintirile mele…sa ma adancesc in lectura..in peisaj…in somuri dulci pana dupa amiaza tarziu..in piscaturi de purici…sa ma adancesc in verdele ce ma inconjoara si sa iau aminte la creator…

Am sa ma bucur de fiecare moment, nu am sa las sa treaca clipa fara ca inima sa-mi surada…asta e dragii mei esenta vietii..sa fii impacat cu sine…

eu…

Imi vin in minte o mie de cuvinte despre cea mai ciudata fiinta pe care o voi cunoaste….EU..(„o voi cunoste” pentru ca nu o cunosc inca suficient…dar descoperirile continua).

In ultimul timp m-am analizat si reanalizat…concluzia? INCERTA

Si totusi in valurile de nebunii in care m-am aventurat in ultima perioada pot sa spun ca am descoperit o trasatura socanta…masochismul :)) Imi place sa sufar, ma complac in durere pentru ca imi da forta sa ma ridic in forta, sa inviu!

               

Pana nu demult credeam cu adevarat ca forta care ma face sa merg inainte o gasesc in exterior, pentru ca sunt o extrovertita convinsa. Oamenii se mai schimba, azi am realizat ca singura persoana care are forta suficienta sa ma ridice din prapastiile vietii…sa ma scoata din intunericul soartei sunt Eu insami.

Oamnenii cad in prapastiile destinului si sufara neincetat, unii aleg sa se ridice, ajutati de altii, de ei insisi, sau poate de speranta ce si-o pun in ziua de maine, in Dumnezeu…oricum un lucru e cert oamenii aleg sa nu mai zaca in mormanul de amaraciune doar atunci cand gasesc un motiv suficient de bun sa nu o mai fac…acel motiv e de obicei ..fie o speranta, o iluzie, o ambitie…o resemnare…oricum e ceva ce le motiveaza dorinta de a iesi din apa…daca facem o analogie cu un citat ce spune:” Nu te ineci pentru ca ai cazut in apa, te ineci pentru ca alegi sa ramai acolo” (exceptie fac persoanele care nu stiu sa inoate:)) ) 

In fine ideea mea cam asta era: ca oricat de tare te afunzi, trebuie sa ai curajul sa vrei sa iesi afara. Nu dispera, nu uita ca „speranta moare ultima” (zice un citat din batrani) la care as adauga eu….”dar moare”:))

Studiile superioare au devenit foarte importante in ultima perioada. Tot mai multi absolventi de liceu se inscriu la facultate. Odata ce acest lucru a luat amploare nu au intarziat nici efectele negative: precum scaderea credibilitatii diplomei si a notelor obtinute.

„Facultatea este facultativa” , obisnuiesc sa puna unii din profesorii mei, si sloganul facultatilor, avand in vedere usurinta cu care orice proaspat absolvent de liceu poate sa isi aleaga una ar fi „multi intra, putini reusesc sa ramana.” Motivele ar fi diverse: materii dificile, domniu incompatibil, dezinteres odata cu obtinerea unui loc de munca satisfacator etc.

Cu toate argumentele pro si contra facultate peste 50% din elevii claselor a XII-a aplica pentru studii superioare, deoarece pe langa faptul ca acestea reprezinta un plus in CV, este o metoda buna de a cumula informatii in domeniul ce va avea rezonanta in viitor, cariera.

Chiar daca facultatea este si va fi un avantaj pe piata fortei de munca, experienta isi spune de cele mai multe ori cuvantul. Daca esti in cautarea unui job, cu siguranta te-ai lovit de bariera numita experienta. Si cum facem noi studentii sa gasim un job pe masura cunostintelor fara ca acesta sa necesite experienta? Cu totii stim ca facultatea pune bazele teoretice in domeniul ales, dar de prea putine ori avem sansa sa aplicam aceasta teorie in practica. Totusi solutii exista! Poti participa la workshopuri, targuri de cariera, voluntariate, programe de internship, traininguri. Pe langa faptul ca iti vor imbunatatii cunostintele acumulate la cursuri iti vor dezvolta cu siguranta si abilitatile practice.

Cand vine vorba de un loc de munca insa, trebuie sa iei in considerare mai multi factorii. In primul rand trebuie sa te cunosti suficient de bine sa stii daca poti face fata unui job, si unei facultati simultan. Timpul este foarte pretios in aceasta situatie, trebuie sa stii sa il organizezi pentru a avea rezultate buna la examene, pentru a fi eficient la locul de munca si pentru a face fata situatiilor din viata personala. Daca crezi ca e prea mult, sau ca povara e prea grea si totusi ai nevoie de bani, si esti interesat sa dobandesti experienta inainte de a absolvi facultatea atunci poti alege un job part-time.

Fie reusesti sa iti organizezi bine timpul, si sa profiti de fiecare secunda, reusind astfel sa faci fata unui job si facultatii cu bine, fie facultatea si job-ul vor fi 2 notiuni antitetice in viata ta, sfatul meu ar fii sa nu cazi in plasa sansei de moment si sa renunti la facultate deoarece mai tarziu iti va veni greu sa te apuci din nou. Multi, insa sunt de parere ca trebuie sa profiti de orice oferta, sunt perfect deacord, dar trebuie sa cantaresti bine lucrurile inainte…

Fiecare lucru trebuie facut la timpul lui, si apoi de ce sa te grabesti sa muncesti..oricum toata viata vei face asta….bucurate la maxim de studentie!!!

Good luck!

Bumbac Anca