Category: filozofii


Cineva spunea că “este timp pentru toate”, altcineva spune că toţi avem 24 de ore la dispoziţie, unii reuşesc să facă ce-şi propun alţii nici nu îndrăznesc să-şi propună pentru că nu vor să fie frustraţi pe urmă. Eu aş spune ca nu mai e timp, poate suna puţin apocaliptic, dar nu mai e timp… nu mai e timp pentru o plimbare în parc, nu mai e timp să citeşti o carte,nu mai e timp să-ţi clădeşti relaţii adevărate, nu mai e timp să-l cunoşti pe cel de lângă tine, nu mai e timp pentru tine însuţi uneori, pentru ca trăim într-o societate care se mişca mult prea repede pentru înceţii de noi. Poate te aflii printre cei care au timp, printre cei care nu şi-au pus niciodată acest gen de probleme existenţiale, te invidiez şi te compătimesc totodată.

Eu încă mă intreb cum pot să încetinesc fiecare trăire, fiecare stare, fiecare moment important din viaţa mea, când nici să ma bucur nu mai am timp. Poate aşa e viaţa de adult, când am păşit în ea însă, nu am fost avertizată, nici că nu o să mai am timp, nici că uneori o să trec « prin diferite stări fără să-mi pese de urmări. »

Si ce face omul când nu are timp? Îşi face. Poate unii din noi ne dorim prea multe pentru 24 de ore şi atunci propun să adunăm semnături să facem ziua de 48 de ore. Până atunci însă, sa rămânem realişti si să ne lăsăm inspiraţi de cei care au timp de toate:

„Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate. „

Anunțuri

Când inima ţi-e seacă de ea şi gândul îţi fuge departe, când tăcerea răsună prea surd şi-n neştire auzi cum se sparge…

Când noaptea’i prea grea pe umeri’ţi goi.. şi luna’i un ciob nicidecum buze moi

Când ţi-e teama de tine… departe de noi…

Când inima-ţi strigă: “oamenii’s răi…fugi departe!” căci în viaţă nu’i viaţa la fel ca în carte…

Cînd  gândul se-ncâlce în gânduri uitate… şi masca se frânge în forme ciudate..

Când umbra îţi fuge, sub tălpi se topeşte

Când sufletu’ţi moare… moare de sete

Când lumea e rece şi cerul e gol…

Când mii de motive îţi spun că-i nasol

Că dragostea’i curvă, o curvă’ntr-un mall…

Când totu’i pustiu şi te simţi de decor…

E oare un suflet, un suflet mai gol?

Ei zic că…

In doi din rece se face vara…

In noi lumea nu’i chiar atat de nasoala…

Ei spun că…

Maine va fi mai bine,

Eu zic că uneori asta nu ţine de tine…

1. Cum să cucereşti?

Un zâmbet fals cu buze roşii,îndrazneţe, un chip aproape perfect acoperit cu fond de ten, şi ar mai încăpea la acest capitol: 2 picioare, o pereche de sâni… poate un umar gol?

2. Cum să ademeneşti?

Imbrăcăminte sumară, un decolteu imprevizibil peste care se toarnă un strop de tupeu jegos.

3. Cum să dai gata?

Orice spui spune ca şi cum ai crede-o, fi sigură pe tine, zâmbeşte… dispreţuieşte

4. Cum să îl faci să se gândească la tine?

Îl faci să creadă că îl placi apoi îi întorci spatele… nimic nu atrage atenţia unui băiat mai mult decât fundul… pardon.. spatele zic…

5. Ce faci când îţi recită poeme de pe site-ul cu replici de agăţat?

Te laşi profund impresionată, zâmbeşti, te ridici şi pleci… nimic nu o să-l uimească mai mult.

6. Ce faci când nu poţi să pleci?

Când te atrage tipul şi totuşi simţi că exagerează cu “excesul” de texte… când simţi că te minte frumos, şi parcă ai sta… aplici principiul de mai sus.

7. Ce faci când te gândeşti prea mult la el?

Dacă citeşti o carte, probabil ai să-l vezi printre rânduri… Dacă ieşi cu prietena ta cea mai bună, probabil o să îi vorbeşti non-stop despre el… Dacă te uiţi la un film probabil ai începe să-ţi iamginezi lucruri… dacă asculţi muzică probabil ai să-l găseşti printre versuri… uneori singura soluţie să nu te gandeşti la el e să fi cu el.

8. Ce faci când el vrea doar să te ducă în patul lui?

Te asiguri că patul lui e suficient de mare si că nu scărţâie… râzi cu poftă, îl săruţi pe ureche şi îi spui: “Ai vrea tu”… sau “Niciodată..“ asta depinde de caracter, rămâne la alegere

9. Cum îl laşi cu ochii în soare?

Nu e atat de greu cum pare… e nevoie de soare şi o pereche de ochi…ochii lui de preferinţă…

 10. Cum îi spui adio fără să îl răneşti?

La partea aceasta draga mea, nu te stresa, daca nu îi spui tu adio, o să îţi spună el atunci când îşi dă seama că nu eşti dispusă să îi oferi ce îşi doreşte… Deci cine răneşte pe cine? Ramâne la latitudinea ta, daca nu o faci tu, o face el…

Ce faci când nu ştii ce să faci?

Rişti… sau te întrebi “Cum ar fi fost dacă?”

 

ps: aceste genuri de sfaturi se aplica pe unele categorii de baieti, fetelor nu toti merita un asa tratament „special”… cu speranta ca stiti sa faceti diferenta va urez mult succes :))

Cu o privire seacă şi un zambet searbăd, pierdută în gânduri, rătăcită-n amintiri, ca o umbră hoinareşte pe străzile reci şi albe a unui oras prea mic pentru inima ei. Vântul îi loveste obrajii roşii şi ochii abea deschişi îşi scaldă miile de lacrimi undeva în adâncul fiinţei, căci fata gri nu-şi permite să plângă. Ea e puternică, ea merge mai departe şi cu fiecare pas încearcă să uite că oamenii sunt falşi, că oamenii sunt cruzi, că oamenii ucid suflete.

Ecoul cuvintelor care dor înca răsună când se lovesc de pereţii moi ai sufletului. Veninul lor îi stropeşte şi sufletul devine tot mai tare….aproape împietrit… de venin, de rece, de noroi. Dar speranţa apare ca o raza de cald şi o arde pe dinăuntru. În mintea ei mii de glasuri se luptă în cuvinte… ea râde isteric şi-şi dă seama că a pierdut prea mult timp… E momentul să renască, e momentul să lupte căci fiinţa divină încă îi protejează paşii.

Ea e fericită zilele astea, e puternică, ea a învăţat să creadă din nou în oameni, să-i iubească, să-i ierte. Ea ştie că vor veni alte valuri, mai mari, mai puternice, mai reci care poate o vor dărâma, o vor sufoca, dar mai ştie că va avea puterea de fiecare dată să se ridice, să lupte, să ierte, să mearga mai departe… şi asta pentru că… ea nu e singură. Cineva mereu îi poartă de grijă.

E atat de calda, are un zambet colorat, o privire vie, de foc si paru lung de nisip. Are gust de vanilla, trupul ars de soare si sufletul gol. Parfumul ei se amesteca cu noaptea, te rasfata si te poarta pe cele mai misterioase taramuri.

Uneori plange, dar lacrimile ei iti spala sufletul de noroi si vrei sa stai in ploaia ei, sa dansezi descult, doar tu si ea…

Ai vrea …

sa-i saruti fiecare centimetru de fiinta, sa-i sorbi fiecare adiere, sa-i mangai fiecare zambet,  sa-i spui ca doar ea poate sa-ti alunge tristetea, ca doar ea poate sa te faca sa tresari cand te priveste, ca doar ea si numai ea poate sa iti dea fiori, sa iti dezghete inima… Numai ea stie, numai ea are puterea sa te faca fericit.

Nu ai curajul sa-i vorbesti, ti-e teama sa nu dispara, caci ea… vine tot mai rar… si tot mai greu. Ti-e dor de ea…

„Cineva sa ne aduca vara inapoi… vreau sa fie vara iar… doar pentru noi doi.”

Mi-e dor de ea… mi-e dor de vara.