Category: in loc de „imi bag picioru” in ea lume


Cineva spunea că “este timp pentru toate”, altcineva spune că toţi avem 24 de ore la dispoziţie, unii reuşesc să facă ce-şi propun alţii nici nu îndrăznesc să-şi propună pentru că nu vor să fie frustraţi pe urmă. Eu aş spune ca nu mai e timp, poate suna puţin apocaliptic, dar nu mai e timp… nu mai e timp pentru o plimbare în parc, nu mai e timp să citeşti o carte,nu mai e timp să-ţi clădeşti relaţii adevărate, nu mai e timp să-l cunoşti pe cel de lângă tine, nu mai e timp pentru tine însuţi uneori, pentru ca trăim într-o societate care se mişca mult prea repede pentru înceţii de noi. Poate te aflii printre cei care au timp, printre cei care nu şi-au pus niciodată acest gen de probleme existenţiale, te invidiez şi te compătimesc totodată.

Eu încă mă intreb cum pot să încetinesc fiecare trăire, fiecare stare, fiecare moment important din viaţa mea, când nici să ma bucur nu mai am timp. Poate aşa e viaţa de adult, când am păşit în ea însă, nu am fost avertizată, nici că nu o să mai am timp, nici că uneori o să trec « prin diferite stări fără să-mi pese de urmări. »

Si ce face omul când nu are timp? Îşi face. Poate unii din noi ne dorim prea multe pentru 24 de ore şi atunci propun să adunăm semnături să facem ziua de 48 de ore. Până atunci însă, sa rămânem realişti si să ne lăsăm inspiraţi de cei care au timp de toate:

„Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate. „

Anunțuri

Azi este ziua în care vorbim deschis despre lucruri închise în mintea mea.

Azi este ziua în care spunem lucrurilor pe nume, dar întro altă limbă…pe limba mea: ambiguu ar spune unii…

Azi e ziua in care  ne mascam in  superficiali pentru ca oamenii superficiali trebuie tratati cu superficialitate…

Şi începe aşa: La fel ca respectul, încrederea şi prietenia, dragostea şi simpatia se câştigă. Subliniez faptul că dacă încă crezi că poţi câştiga pe cineva de partea ta dăruind o parte din tine greşeşti. E doar un mod subtil de a cerşi legal. Deşi negăm cu vehemenţă că sinceritatea şi slăbiciunile celor din jur ne plictisesc … nu are sens să ascundem asta, cel puţin faţă de noi înşine. Puţină joacă nu strică ci colorează atmosfera oricum prea serioasă ce ne inconjoara. Şi cine a spus ca e vorba de fairplay?

O doză moderată de egoism, un self-esteem la scară înaltă, diplomaţie, eleganţă şi stil îmbibate în strategii= arma perfectă pentru cucerirea lumii.

Să vorbeşti despre sentimente? Să spui ce simţi? Cui? Sinucidere curată, întro societate care se foloseşte de punctele tale slabe să te facă vulnerabil şi să te pună cu botul pe labuţe când te aştepţi mai puţin.

Dar totuşi, hai să vorbim despre:

Prieteni? Ah da… scump profund cuvânt… Ce-i aia? Eşti norocos în primul rând dacă ştii să îi alegi, să îi selectezi şi în al doilea rând să îi testezi. Vezi tu, prietene,  prietenia implică foarte multe lucruri. Cel mai mult apreciez prietenia dintre doi băieţi. Bazată pe legi nescrise, totuşi ca un cod de bune maniere, ei, bărbaţii au o atitudine foarte fină şi demnă de toată lauda din simplu motiv că ei niciodată nu’şi dau în cap pentru o pereche de craci. Femeile în schimb ar fi în stare să ucidă pentru un mascul… S-a dus devotamentul, s-a dus sinceritatea, s-au dus şi serile când îsi plângeau pe umăr una alteia…s-a dus prietenia, s-a dus şi masculu draq’.

Dragoste? Când iubeşti e atat de uşor să vorbeşti despre ea, când eşti în standby ţi-e greu să crezi că există un  sentiment care să te facă să fii atat de ridicol. Ca şi constatare de ultimă oră: vara asta se poartă tot mai mult dragostea cu cap.

Adică raţiunea controlează inima şi nu inima raţiunea. Cred că trand-ul acesta vine odată cu maturitatea. Aceasta e partea pe care o urăsc cel mai mult la maturitate: că nu ne dă voie să ne dezlanţuim, să fim nebuni în lumea noastră nebună, nebuni dar inofensivi. Acum înţeleg de unde vine atracţia mea pentru băieţi. E vorba de nebunie, sinceritate şi o oarecare măsură de naivitate. Despre barbaţi nu vă pot spune multe, doar că e un tărâm nou şi vast de explorat. Provocare, risc şi toate şansele de a cădea în capcană, dar merită să încerci să îmblânzeşti bestii şi inimi prinse în trecut.

Supravietuire? Cum supravieţuieşti întro lume care poartă măşti? Simplu! Luaţi exemplu lui Gaga. Un poker face te ajută în multe situaţii. Ah… şi teatru, mult teatru…Spune…Fă ce trebuie să faci şi fă-l pe tăticu mândru!