Category: vis


M-am oprit o clipă să-i mângâi părul şi am observat cum mă cerceta cu privirea, pentru un moment am reuşit să opresc timpul în loc şi să-i vad speranta de pe chip. Mi-a placut lucrul acesta pentru că ardeam de dorinţă să-i ofer mai mult decat o speranţă… vroiam să-i ofer  scăpare.

Dar el nu mai crede în mine, la fel cum nici eu nu credeam în el. Sunt temeri ce înăbuşesc până şi dorinţa, orice sentiment: teama de tine însuţi, teama de a nu părea ridicol, teama de a da mai mult decât primeşti, teama de esec, teama de a simţi. Pentru că a simţi înseammă a fi om şi a fi om înseamnă a fi slab.

Şi cine mai e dispus să fie slab? Cine mai e dispus azi să rişte? Să viseze? Cine mai e dispus să dea fără să primească înzecit? Cine mai crede azi că are dreptul să fie fericit?

NIMENI…

Nici macar eu: fiinta naivă, încrezătoare, o copilă, o femeie, un înger, un demon, o bestie…

Cu toate astea fiecare trăieşte propria realitate. O realitate diferită de a celorlalţi prin fapte ce nu sunt decât interpretări, prin cuvinte ce nu sunt decât dublu înţeles, prin sentimente ce nu sunt decât stări de moment…

Nu am nevoie de pretexte să cred în tine, nu am nevoie de motive să vreau să fiu langa tine şi nu am nevoie de cuvinte să îţi demonstrez ce simt… dar e greu să iubeşti o femeie ca mine.

[Youtube=http://www.youtube.com/watch?v=UijzEZ-qZwk]

Anunțuri

Note to myself:

“ Suspini si atingi fiecare urma ce-a  ramas… dar timpul, timpul stii bine le sterge pe toate. Poate e mai greu pentru ca pentru prima data ai lasat in urma mai mult decat dispret si mila.. ai lasat si un dram de sentiment, o flacara inca arzand… dar nu privi inapoi, caci lasi in urma un paradis in destramare…”

Iubitule,

Îmi lipseşte un anume moment… ştiu, poate şi ţie… vreau să ştii că mi-e dor… mi-e dor de tine… dor de noi… dor de romantism.

Vreau să fiu luată de mână, furată de iubire, dusă departe… vreau să mă topesc ca o lumânare printre petale. Vreau să fac baie în şampanie. Vreau să mă îmbăt cu fiecare picătură din parfumul tău, să mă-nec în noapte şi să mă regăsesc cu zorii… Vreau să-ţi sorb cuvintele siropoase şi să mă scald în zâmbetul cald ce-ţi mânjeşte faţa.

Hai! Pierde-mă în ochii tăi! Spune-mi ceva… spune-mi minciuni, dar ţine-mă strâns… nu mă lăsa singură în noaptea asta…

 

Aud cum vorbele-ţi topite curg… Aud cum sufletul se sparge şi se face scrum

Nici noaptea nu-mi salvează visul… dar eu mai vreau… mai cer sa-aud cum curge paradisul.

Dă-mi liniştea din privire când iubesti, dă-mi şoaptele divine când zâmbeşti, dă-mi buzele uscate când mă strigi şi… ecoul surd atunci când mă atingi.

 Dă-mi din puterea zilelor ce vin, dă-mi din parfumul zâmbetului fin, dă-mi somnul pleopei ce lin  se stinge… mai stai, mai dă-mi sufletul ce usor se prelinge…

pe podea…

 Dă-mi zambetul uitat în fum, dă-mi tresăritul încurcat in scrum, dă-mi încă-o şoaptă de iubire… mai stai… mai dă-mi un strop de fericire…

E atat de calda, are un zambet colorat, o privire vie, de foc si paru lung de nisip. Are gust de vanilla, trupul ars de soare si sufletul gol. Parfumul ei se amesteca cu noaptea, te rasfata si te poarta pe cele mai misterioase taramuri.

Uneori plange, dar lacrimile ei iti spala sufletul de noroi si vrei sa stai in ploaia ei, sa dansezi descult, doar tu si ea…

Ai vrea …

sa-i saruti fiecare centimetru de fiinta, sa-i sorbi fiecare adiere, sa-i mangai fiecare zambet,  sa-i spui ca doar ea poate sa-ti alunge tristetea, ca doar ea poate sa te faca sa tresari cand te priveste, ca doar ea si numai ea poate sa iti dea fiori, sa iti dezghete inima… Numai ea stie, numai ea are puterea sa te faca fericit.

Nu ai curajul sa-i vorbesti, ti-e teama sa nu dispara, caci ea… vine tot mai rar… si tot mai greu. Ti-e dor de ea…

„Cineva sa ne aduca vara inapoi… vreau sa fie vara iar… doar pentru noi doi.”

Mi-e dor de ea… mi-e dor de vara.