Archive for Ianuarie, 2010


Cu o privire seacă şi un zambet searbăd, pierdută în gânduri, rătăcită-n amintiri, ca o umbră hoinareşte pe străzile reci şi albe a unui oras prea mic pentru inima ei. Vântul îi loveste obrajii roşii şi ochii abea deschişi îşi scaldă miile de lacrimi undeva în adâncul fiinţei, căci fata gri nu-şi permite să plângă. Ea e puternică, ea merge mai departe şi cu fiecare pas încearcă să uite că oamenii sunt falşi, că oamenii sunt cruzi, că oamenii ucid suflete.

Ecoul cuvintelor care dor înca răsună când se lovesc de pereţii moi ai sufletului. Veninul lor îi stropeşte şi sufletul devine tot mai tare….aproape împietrit… de venin, de rece, de noroi. Dar speranţa apare ca o raza de cald şi o arde pe dinăuntru. În mintea ei mii de glasuri se luptă în cuvinte… ea râde isteric şi-şi dă seama că a pierdut prea mult timp… E momentul să renască, e momentul să lupte căci fiinţa divină încă îi protejează paşii.

Ea e fericită zilele astea, e puternică, ea a învăţat să creadă din nou în oameni, să-i iubească, să-i ierte. Ea ştie că vor veni alte valuri, mai mari, mai puternice, mai reci care poate o vor dărâma, o vor sufoca, dar mai ştie că va avea puterea de fiecare dată să se ridice, să lupte, să ierte, să mearga mai departe… şi asta pentru că… ea nu e singură. Cineva mereu îi poartă de grijă.

Anunțuri

Iubitule,

Îmi lipseşte un anume moment… ştiu, poate şi ţie… vreau să ştii că mi-e dor… mi-e dor de tine… dor de noi… dor de romantism.

Vreau să fiu luată de mână, furată de iubire, dusă departe… vreau să mă topesc ca o lumânare printre petale. Vreau să fac baie în şampanie. Vreau să mă îmbăt cu fiecare picătură din parfumul tău, să mă-nec în noapte şi să mă regăsesc cu zorii… Vreau să-ţi sorb cuvintele siropoase şi să mă scald în zâmbetul cald ce-ţi mânjeşte faţa.

Hai! Pierde-mă în ochii tăi! Spune-mi ceva… spune-mi minciuni, dar ţine-mă strâns… nu mă lăsa singură în noaptea asta…

 

Aud cum vorbele-ţi topite curg… Aud cum sufletul se sparge şi se face scrum

Nici noaptea nu-mi salvează visul… dar eu mai vreau… mai cer sa-aud cum curge paradisul.

Dă-mi liniştea din privire când iubesti, dă-mi şoaptele divine când zâmbeşti, dă-mi buzele uscate când mă strigi şi… ecoul surd atunci când mă atingi.

 Dă-mi din puterea zilelor ce vin, dă-mi din parfumul zâmbetului fin, dă-mi somnul pleopei ce lin  se stinge… mai stai, mai dă-mi sufletul ce usor se prelinge…

pe podea…

 Dă-mi zambetul uitat în fum, dă-mi tresăritul încurcat in scrum, dă-mi încă-o şoaptă de iubire… mai stai… mai dă-mi un strop de fericire…

E atat de calda, are un zambet colorat, o privire vie, de foc si paru lung de nisip. Are gust de vanilla, trupul ars de soare si sufletul gol. Parfumul ei se amesteca cu noaptea, te rasfata si te poarta pe cele mai misterioase taramuri.

Uneori plange, dar lacrimile ei iti spala sufletul de noroi si vrei sa stai in ploaia ei, sa dansezi descult, doar tu si ea…

Ai vrea …

sa-i saruti fiecare centimetru de fiinta, sa-i sorbi fiecare adiere, sa-i mangai fiecare zambet,  sa-i spui ca doar ea poate sa-ti alunge tristetea, ca doar ea poate sa te faca sa tresari cand te priveste, ca doar ea si numai ea poate sa iti dea fiori, sa iti dezghete inima… Numai ea stie, numai ea are puterea sa te faca fericit.

Nu ai curajul sa-i vorbesti, ti-e teama sa nu dispara, caci ea… vine tot mai rar… si tot mai greu. Ti-e dor de ea…

„Cineva sa ne aduca vara inapoi… vreau sa fie vara iar… doar pentru noi doi.”

Mi-e dor de ea… mi-e dor de vara.