-Mai dureaza putin…
-Cat?
-Nu stiu..Trebuie sa ai rabdare.
-Am!
-Mda…
-Mai e mult oare?
-Termina! Asteapta! Asculta! Abtine-te!
-Nu pot..
-Atunci hai sa o dam in bara!

Tresaream la pasii uzi ce atingeau asfaltul..Nu intelegeam de ce? Nu puteam intelege de ce dureaza atat? Ce ii ia asa de mult sa ajunga la mine? Cu timpul am inteles, dar in ziua aceea aveam impresia ca a renuntat…Oare s-a terminat? Asa repede?

Inca o calatorie scurta pe marea vietii.Stiu…corabiile sunt facute sa navigheze..sa pluteasca..pe mare…din port in port…in descoperirea de noi tarmuri. Dar pe acesta nici nu-l explorasem indeajuns… pluteam…

-Imbarcam?
-Nu! … Nu stiu…
-Mai stai putin..inca putin…
-Plecam odata ce apune..in zori ai sa uiti..trebuie sa uiti!
-Dar..parea atat de…
-Ce fraiera esti!
-Dau prea mult…Iar face eu totul, nu-i asa?
-Cam da…
-Si ce e rau in asta?
-Uita-te in jur! Chiar vrei sa faci tu totul pentru toti, cand sunt altii dispusi sa faca totul pentru tine?
-Dar…
-Delirezi..nu avem timp de prostii…Imbarcam?