Inchis in lumea ta m-ai tarat dupa tine, m-ai izolat de suflete, te-ai ascuns in mine…Ti-ai gasit scapare in pustiul gandurilor tale. M-am resemnat in iluzia iubirii noastre, credeam ca exist, ca traiesc, ca simt..am fost doar victima ta. Fara prieteni, fara viata m-ai sufocat cu tine. Veninul tau amestecat in zambet mi-a sedat fiinta..Acum stiu, m-a orbit speranta.

 

alim27791Am evadat, m-ai urmarit, m-ai tarat inapoi in mirosul de trandafiri artificiali, in saruturi false…mi-ai secat fiinta de viata si apoi cand nimic nu a mai ramas …doar urma pasilor mei indiferenti…ai realizat ca s-a terminat.

Libertatea imi inunda toti porii..zambesc, traiesc, ma joc si eu cu suflete imbibate in fiintele celor din jur…si simt.

Ma avantat din nou in priviri goale… in brate de hartie… in cuvinte ce se sting fara fum… Ma risipesc din nou in tacere…in indoiala…in bucurii de moment…in epic…in muzica…intr-un alt tine..si descopar in fiecare zi o parte din mine.

Furie, extaz, fericire, tristete, disperare, tacere, gol, pasiune, venin, antidot, gust din fiecare ca un vampir insetat. De ce sa nu?

Te iertat pentru ca ai cutezat sa crezi ca ma poti rani afisand ca iubesti din nou..pe altcineva…ma amuza copilaria ta..ma mir cum de am putut sa ma hranesc atat de mult timp din nimicul fiintei tale…Am avut nevoie de tine sa realizez ca merit o fiinta superioara, sa realizez ca prietenii adevarati nu au renuntat la mine si mi-au tolerat oribrea provizorie…si stii de ce? Pentru ca ei iubesc cu adevarat…si ma iubesc pe mine.

Si cel mai ciudat e ca vreau sa inchei pozitiv aceasta dedicatie, dar pur si simplu nu se potriveste cu contextul…totusi am sa termin spunandu-ti ca: nu-ti port pica, ca m-am maturizat, ca vreau sa iubesti si tu cum iubesc eu azi, si prin tot ce faci te rog sa nu uiti de ea..cum ai uitat de mine…preocupat fiind de tine :))

 

ps: aceasta scrisoare nu se refera la aceeasi persoana ca si prima…se pare ca mi-am facut un obicei in a scrie scrisori, dar nu va iluzionati nu scriu de 2 ori aceleiasi persoane :))