olimpics
Astazi, 8 august 2008, este o zi specială pentru întreaga lume sportivă deoarece începe un eveniment de o importanţă majoră şi anume a 29-a ediţie a Jocurilor Olimpice de vară ce se vor desfăşura la Beijing. Motiv de bucurie pentru unii, de emoţie pentru alţii (mă refer aici la sportivii de pe tot mapamondul care au lucrat ani la rând în încercarea de a izbuti la J.O. şi de a obţine o medalie sau chiar mai multe) , e clar ca Olimpiada ne va ţine pe toţi cu sufletul la gură timp de mai bine de 2 săptămâni.
Puţini dintre noi ştiu că una dintre cele mai mari probleme întâlnite în lumea sportului, îndeosebi a J.O. de-a lungul timpului a fost boicotul. Tocmai de aceea am decis să fac o scurtă incursiune în istoria acestui fenomen care se abate de la ideea de bază care trebuie propagată prin această competiţie: pace şi armonie în lumea întreagă.Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, boicotul este o interdicţie declarată împotriva unui individ, a unui grup social, a unui stat etc. prin care se stabileşte refuzul de a cumpăra, a vinde sau a întreţine orice fel de relaţii cu cei supuşi acestui procedeu.
Primul boicot de acest gen a avut loc în anul 1956, în cadrul Jocurilor Olimpice de la Melbourne, Australia. Aici , mai multe state precum Olanda, Spania, Elveţia şi Statele Unite ale Americii au obiectat împotriva represiunii violente a revoluţiei anticomuniste din Ungaria de către Uniunea Sovietică. Acestora li s-au adăugat Cambodgia, Egipt, Irak şi Lebanon care au boicotat J.O. pe motivul crizei din Canalul Suez.
Au urmat, în 1972 respectiv 1976, ameninţările din partea unor state africane care doreau interzicerea participării Africii de Sud, a Rhodesiei şi a Noii Zeelande. Primele două cereri au fost aprobate, însă cea de a treia a fost respinsă de către comitetul olimpic. Motivul care a stat la baza acestui lucru a fost constatarea facută de către Uniunea de Rugby a Noii Zeelande în Africa de Sud, în timp ce rugby-ul nu era considerat un sport olimpic. Astefel, un număr mare de ţări si-au retras echipele de la Jocurile Olimpice de la Montreal. Cu toata simpatia ce s-a simţit pentru sportivii forţaţi de guvernele lor să se retragă, acest lucru nu a trezit admiraţia ţarilor din afara continentului african. În total au fost 22 de ţări care au boicotat competiţia datorită faptului că Noua Zeelandă nu a fost respinsă.
Tot în 1976, datorită presiunii venite din partea Republicii Populare Chineze, Canada i-a sfătuit pe reprezentanţii Republicii Chineze ( Taiwan ) să nu concureze sub numele mai sus menţionat , cu toate că taiwanezii puteau folosi steagul şi imnul Republicii Chineze. Taiwanul a refuzat acest lucru şi a încetat să participe până în 1984, când a revenit cu un nou nume ,,Taipeiul Chinezesc’’.
În anii 1980 şi 1984, Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică şi-au boicotat reciproc jocurile olimpice. 65 de naţiuni au refuzat să participa la Olimpiada de la Moscova din anul 1980, protestând împotriva invaziei U.R.S.S.-ului în Afganistan . Cu toate acestea, 16 naţiuni din Europa de Vest au participat. În total au concurat 81 de echipe pentru ţările lor, atingându-se în acest fel cel mai mic număr de state participante din 1956 încoace. Ţările membre ale blocului sovietic (cu excepţia României) au dezbătut problema siguranţei atleţilor la J.O. de la Los Angeles din 1984, afirmând că sentimentele şovine şi atitudinea antisovietică au căpătat o amploare deosebită pe continentul american. Drept răspuns, cei ce au boicotat această olimpiadă au organizat o ediţie proprie în perioada iulie-august 1984, intitulată Jocurile Prieteniei.
S-a discutat cu privire la boicotarea Jocurilor Olimpice ce se desfăşoară la Beijing începând cu data de 8 august. Motivele principale sunt acordarea unor drepturi celor defavotizaţi de soartă , precum şi rezolvarea situaţiilor din Tibet, Darfur şi Taiwan.
Ţări precum S.U.A sau Franţa au ameninţat cu boicotarea Jocurilor Olimpice după manifestaţiile din regiunea Tibet, aflată sub dominaţie chineză. Cu toate acestea , comitetul olimpic i-a convins pe reprezentanţii acestor ţări să renunţe la această formă de protest.
Acestea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă urez tuturor vizionare placută şi să le ţinem pumnii reprezentanţilor României pe care îi aşteptăm să se întoarcă acasă cu cât mai multe medalii.
Claudiu Mera
sursa: www.wikipedia.com
articol realizat cu sprijinul lui Claudiu Mera
Anca
9tate 