Category: de toate


1. Cum să cucereşti?

Un zâmbet fals cu buze roşii,îndrazneţe, un chip aproape perfect acoperit cu fond de ten, şi ar mai încăpea la acest capitol: 2 picioare, o pereche de sâni… poate un umar gol?

2. Cum să ademeneşti?

Imbrăcăminte sumară, un decolteu imprevizibil peste care se toarnă un strop de tupeu jegos.

3. Cum să dai gata?

Orice spui spune ca şi cum ai crede-o, fi sigură pe tine, zâmbeşte… dispreţuieşte

4. Cum să îl faci să se gândească la tine?

Îl faci să creadă că îl placi apoi îi întorci spatele… nimic nu atrage atenţia unui băiat mai mult decât fundul… pardon.. spatele zic…

5. Ce faci când îţi recită poeme de pe site-ul cu replici de agăţat?

Te laşi profund impresionată, zâmbeşti, te ridici şi pleci… nimic nu o să-l uimească mai mult.

6. Ce faci când nu poţi să pleci?

Când te atrage tipul şi totuşi simţi că exagerează cu “excesul” de texte… când simţi că te minte frumos, şi parcă ai sta… aplici principiul de mai sus.

7. Ce faci când te gândeşti prea mult la el?

Dacă citeşti o carte, probabil ai să-l vezi printre rânduri… Dacă ieşi cu prietena ta cea mai bună, probabil o să îi vorbeşti non-stop despre el… Dacă te uiţi la un film probabil ai începe să-ţi iamginezi lucruri… dacă asculţi muzică probabil ai să-l găseşti printre versuri… uneori singura soluţie să nu te gandeşti la el e să fi cu el.

8. Ce faci când el vrea doar să te ducă în patul lui?

Te asiguri că patul lui e suficient de mare si că nu scărţâie… râzi cu poftă, îl săruţi pe ureche şi îi spui: “Ai vrea tu”… sau “Niciodată..“ asta depinde de caracter, rămâne la alegere

9. Cum îl laşi cu ochii în soare?

Nu e atat de greu cum pare… e nevoie de soare şi o pereche de ochi…ochii lui de preferinţă…

 10. Cum îi spui adio fără să îl răneşti?

La partea aceasta draga mea, nu te stresa, daca nu îi spui tu adio, o să îţi spună el atunci când îşi dă seama că nu eşti dispusă să îi oferi ce îşi doreşte… Deci cine răneşte pe cine? Ramâne la latitudinea ta, daca nu o faci tu, o face el…

Ce faci când nu ştii ce să faci?

Rişti… sau te întrebi “Cum ar fi fost dacă?”

 

ps: aceste genuri de sfaturi se aplica pe unele categorii de baieti, fetelor nu toti merita un asa tratament „special”… cu speranta ca stiti sa faceti diferenta va urez mult succes :))

Reclame

De-aş putea să frâng durerea cu un zambet fals, de-aş putea să îmi recaşting încrederea din mers şi să renasc de îndată ce încep să mor…

De-aş putea să stau în lumină şi să ocolesc întunericul… de-aş putea să-mi controlez sentimentele cu raţiunea, şi lacrimile cu cuvintele…

De-aş putea să te iubesc mai mult decat te urasc… de-aş putea să te iert şi să te uit… de-aş putea închide ochii fară să-mi fie teamă când mă trezesc fără tine… de-aş putea să transform un vis în realitate…

De-as putea darui mai mult decat primesc… de-as putea fii ce vreau sa fiu… de-aş putea să-mi sculptez o masca în chip… de-aş putea să transform lacrimi în margăritare… de-aş putea să dau umbrelor viaţă…de-as putea să uit că am inimă sculptată-n gheaţă…

De-aş putea să plec….

Cu o privire seacă şi un zambet searbăd, pierdută în gânduri, rătăcită-n amintiri, ca o umbră hoinareşte pe străzile reci şi albe a unui oras prea mic pentru inima ei. Vântul îi loveste obrajii roşii şi ochii abea deschişi îşi scaldă miile de lacrimi undeva în adâncul fiinţei, căci fata gri nu-şi permite să plângă. Ea e puternică, ea merge mai departe şi cu fiecare pas încearcă să uite că oamenii sunt falşi, că oamenii sunt cruzi, că oamenii ucid suflete.

Ecoul cuvintelor care dor înca răsună când se lovesc de pereţii moi ai sufletului. Veninul lor îi stropeşte şi sufletul devine tot mai tare….aproape împietrit… de venin, de rece, de noroi. Dar speranţa apare ca o raza de cald şi o arde pe dinăuntru. În mintea ei mii de glasuri se luptă în cuvinte… ea râde isteric şi-şi dă seama că a pierdut prea mult timp… E momentul să renască, e momentul să lupte căci fiinţa divină încă îi protejează paşii.

Ea e fericită zilele astea, e puternică, ea a învăţat să creadă din nou în oameni, să-i iubească, să-i ierte. Ea ştie că vor veni alte valuri, mai mari, mai puternice, mai reci care poate o vor dărâma, o vor sufoca, dar mai ştie că va avea puterea de fiecare dată să se ridice, să lupte, să ierte, să mearga mai departe… şi asta pentru că… ea nu e singură. Cineva mereu îi poartă de grijă.

Iubitule,

Îmi lipseşte un anume moment… ştiu, poate şi ţie… vreau să ştii că mi-e dor… mi-e dor de tine… dor de noi… dor de romantism.

Vreau să fiu luată de mână, furată de iubire, dusă departe… vreau să mă topesc ca o lumânare printre petale. Vreau să fac baie în şampanie. Vreau să mă îmbăt cu fiecare picătură din parfumul tău, să mă-nec în noapte şi să mă regăsesc cu zorii… Vreau să-ţi sorb cuvintele siropoase şi să mă scald în zâmbetul cald ce-ţi mânjeşte faţa.

Hai! Pierde-mă în ochii tăi! Spune-mi ceva… spune-mi minciuni, dar ţine-mă strâns… nu mă lăsa singură în noaptea asta…

 

Aud cum vorbele-ţi topite curg… Aud cum sufletul se sparge şi se face scrum

Nici noaptea nu-mi salvează visul… dar eu mai vreau… mai cer sa-aud cum curge paradisul.

Dă-mi liniştea din privire când iubesti, dă-mi şoaptele divine când zâmbeşti, dă-mi buzele uscate când mă strigi şi… ecoul surd atunci când mă atingi.

 Dă-mi din puterea zilelor ce vin, dă-mi din parfumul zâmbetului fin, dă-mi somnul pleopei ce lin  se stinge… mai stai, mai dă-mi sufletul ce usor se prelinge…

pe podea…

 Dă-mi zambetul uitat în fum, dă-mi tresăritul încurcat in scrum, dă-mi încă-o şoaptă de iubire… mai stai… mai dă-mi un strop de fericire…