Nu stiu de ce…

Uneori cand iesim brusc din viata cuiva, cand alegem sa renuntam la a exista pentru cineva sau cand dorim sa uitam de existenta cuiva am vrea parca sa lasam in urma noastra o furtuna, un ocean de vise neimplinite si regretate din partea persoanei condamnata la inexistenta.

“Sper sa iti fie dor de mine cand ma asculti

Cand te gandesti la noi sa nu poti sa ma uiti

Poti sa apartii oricui, nu e treaba mea

Stiu ca o sa iti gasesti pe altcineva

Da chiar si asa sa simti ca este altceva

Ca nu sunt eu si ca ai vrea sa fie asa

Sa fiu in mintea ta in fiecare zi mereu

Tot ce ai in jur sa iti spuna doar numele meu…”

Bitza-Numele tau

Oricat de puternic ne-am lovi de zidul inumanilor oameni, trebuie sa invatam lectia pe care o avem de invatat… pe viitor devenim mai puternici si astfel vom suporta lovituri tot mai dure, pentru ca viata are 2 parti ca si moenda, reversul ei poate fi dur, nociv.

Daca ai puterea sa te bucuri de tot ce e frumos din ce-ti ofera viata ai si datoria sa inveti sa barezi loviturile ei, sa te ridici cand cazi si sa nu te lasi doborat fara lupta.

O piesa cu dedicatie pentru tine:” Ramai asa cum esti acolo in lumea ta.. nu vrei sa schimbi nimic, atunci nu ma schimba”, el:” Sa iti dai seama ca ar lipsi ceva, atunci cand o sa vezi ca nu mai sunt in preajma ta, sa te gandesti doar la mine mereu si ce ai in jur sa iti spuna doar numele meu, mereu” si pentru ea:” Ti-a venit taxiul dute pe drumul ta, ca tie nu tie bine decat cand mi-e mie rau. Sa te gandesti doar la mine mereu si ce ai in jur sa iti spuna doar numele meu, mereu”: