Aud cum vorbele-ţi topite curg… Aud cum sufletul se sparge şi se face scrum

Nici noaptea nu-mi salvează visul… dar eu mai vreau… mai cer sa-aud cum curge paradisul.

Dă-mi liniştea din privire când iubesti, dă-mi şoaptele divine când zâmbeşti, dă-mi buzele uscate când mă strigi şi… ecoul surd atunci când mă atingi.

 Dă-mi din puterea zilelor ce vin, dă-mi din parfumul zâmbetului fin, dă-mi somnul pleopei ce lin  se stinge… mai stai, mai dă-mi sufletul ce usor se prelinge…

pe podea…

 Dă-mi zambetul uitat în fum, dă-mi tresăritul încurcat in scrum, dă-mi încă-o şoaptă de iubire… mai stai… mai dă-mi un strop de fericire…