Sunetele te scufunda in uitare de sine daruindu-ti ceva magic ce te face sa unesti scobituri de scrum cu vise lucioase intr-un amestec de flacari si ud. Combinatia perfecta pentru aceasta dimineata de octombrie cu un soare neobisnuit de fierbinte.

Cafeaua cu iz de miere pierdut in spuma de lapte iti ineaca gandurile negre in cuvinte, mangai tastatura, apoi cu degetele subtiri, lungi, ca o pianista incepi sa canti o partitura din memorie. Sunetele nu se potrivesc la inceput… Incepi sa te indoiesti ca ai putea exprima ce simti prin simple cuvinte, dar povara lor iti apasa crestetul sufletului…Ai fuma o tigara, ai vrea sa te pierzi in fum si sa te adancesti in scrum, dar…

Renunti, tragand un pumn tastaturii care parca a obosit sub degetele tale grele. Te simti pierduta in lumea mediocra, s-a scurs si ultima frantura de inspiratie, dar greutatea simtirilor inca iti striveste sufletul. Ai vrea sa-l pierzi in mare, sa-l speli de noroi, sa-l gasesti apoi curat si umed pe nisipul fierbinte din vama, dar e octombrie…

Alergi pe strazi pavate cu vise in goana de idei, dar nu mai poti lega marea de nisip si stelele de cer.

think

Inspiratie. Ea nu stie cum te cheama, dar te cheama inapoi…o cauti in jur…se juca cu o frunza uscata ce cade. Acum insa iei o foaie de luna, o pana alba…o adancesti in cerneala gandurilor si iti pictezi sufletul in cuvinte lucioase.