E 2 si 10….mi-e lene, am baut prea mult ceai azi… azi sunt copil si cand vin acasa o sa astept sa ma iei in brate si sa imi dai o atentie deosebita, pentru ca sunt foarte plictisita…. mai mult obosita. Ciudat, nu vorbesc in rime dar nici ce spun nu prea are sens. Iar au sa ma critice cititorii ca scriu fara sa tin cont de reguli si imi pierd din expresivitate, dar azi nu-mi pasa…..e prea cald….si „mi-e o lene de ma doare” :))

Si ma gandeam ce legatura are titlul cu ce scriu, poate doar cuvantul aiurea e relevant…tranvaiul n’are nici o treaba. Singurul lui pacat e ca nu stiu daca e cu M sau cu N. In fine,  ce sa fac daca nu prea circul cu asa ceva…si nici n-as avea unde? In oceanul de smoala si sosele proaspat facute, unde n-ai loc nici sa parchezi unde sa mai bagi tranvaie?

Esti culmea! Iar te uiti la mine cu ochii aia mari si goi de parca ti-am facut ceva. Nu, chiar azi nu am chef de conversati obositoare in care tu faci pe smecherul si eu fac pe amabila. Azi lasa-ma!!!! lasa-maaa! Noroc ca am aer conditionat in birou! Noroc pe draq, ca ma doare capu de mor, dar macar nu mi-e cald. Tu ce alegi: o durere de cap sau racoare? Eu as alege un somn bun in haosul din camera mea……Ahhh ce haos dulce! Ce haos scump. Printre perinitele mele in forma de inimioara…

Scoate-ma din starea asta de plictiseala, oboseala…..