despre_fericire

Buze fierte de saliva in clocot din fiinta lui, piele arsa de soare cu miros de floare, ochi acoperiti de un breton proaspat tuns, unghii colorate, margele negre,  cu gandu ascuns printre foi de luna, privind jucausa cum ploua cu glasuri de carbune…oamenii mari…se afla-ntr-o lume nebuna….rapita de furtuna…dar zambeste.

Mii de minti se pierd in cuvintele ei, caci sunt confuze, incalcite, fara sens dar cu iz de miere, de  zambet si culoare. Fericire emana trupul, caci sunt zile bune de cand fiinta-i se hraneste din fiinta lui si buzele lor nu gusta decat fericirea…de data asta e altfel, de data asta e unic, autentic si adevarat.

Se sfieste sa strige „SUNT FERICITA!” caci glasu-i de multe ori s-a spart de perete si fericirea a ramas singura manjita pe jos, dar spune cu voce tare ca iubeste. Ca o fiara se-arunca pe tot ce tulbura fericirea ei, caci ea stie ca e responsabila pentru pace…pacea l;umii…pacea lumii ei.

Cand esti fericit cuvintele, randurile ce le scrii de multe ori nu au nici jumatate din gustul realitatii. prea ocupata cu fericirea mea, prea orbite sa o gust, prea atenta sa o pastrez, preocupata sa o savurez…. mi s-a reprosat de nenumarate ori ca rad prea mult, ca sunt ironica, ca rad de mine, de tine, de oricine, oricand….

Viata e prea scurta sa o irosesti pe lacrimi si neplaceri, gusta cu pofta din fiecare clipa si nu renunta la vise, caci visele te fac sa plutesti, te fac fericit …aici acum… mai incolo Altcineva vegheaza…