Pe scena vietii te lovesti de tot felul de oameni, putin insa stiu sa isi faca intrarea cu stil.

Cocalari si pitipoance,  emo kids, manelisti, eleve porno si alte specii care mai de care, raspandite te miri pe unde, toti cu acelasi scop in viata: SA SE AFIRME , sa iasa in evidenta, sa fie aclamati, barfiti, admirati, invidiati, copiati. Unii sub acoperire, altii cu marama pe fata, unii veritabili, altii copi ieftine, cam astea sunt cele mai „vandute” imagini ale tanarului de astazi. Pe sticla, in reviste, ziare de scandal, la radio, pe strada, in mall si cafenele ajungi sa iti clatesti ochii cu „fata eu nu sunt pitipoanca” sau te miri ce papusel parfumat mai ceva ca miss muma padurii. Sfat: Inchizi ochii si treci mai departe!?

Dar cel mai trist nu sunt aceste pesonaje care apar si dispar ca ciupercile, ci imaginea eronata pe care si-o face ala micu despre a fii CUL si LA MODA. Prostia e molipsitoare daca nu ai la indemana o carte, ceva cultura generala, o doza de personalitate, un strop de individualism ajungi rau. Lucrez cu multi d’astia mici, am avut onoarea si uneori oroarea sa fiu nevoita sa ii pun la respect, dar ce impact pot avea eu in cresterea lor cand mami si tati le pun tot sub botic si in loc sa-l dojeneasca ii pupa in fundulet si le dau apa la moara sa-si dezvolte fitzele si figurile, ca doar deh… plodatura are personalitate…

intrebarea ramane: RADEM sau PLANGEM?