Un miros dulce acrisor o strapunge, strange in pumni coji de portocala…e atat de cald in visul ei…noaptea o patrunde dar sufletul ii e inca alb…tanjeste dupa vara si vata de zahar, dupa soare si bomboane pe bat, dupa maieuri colorate si margele sidefate, ii e dor de pielea arsa de soare, de uleiul de plaja, de rochita alba, de sufletul lui gri… Hai sa facem sa fie maine vara, macar o zi! E doar un copil ce viseaza azi visul de maine….dar poate nu mai ajunge sa-l traiasca, pentru ca poate creste prea repede.