Chiar daca vantul nu mai bate, chiar daca ploaia s-a oprit, chiar daca rasul tau e soapte si visul meu e ne-mplinit..te simt adesea cum ma cauti, ma chemi, m-alergi in vise dulci…si-n negrul sanctuar iubite, doar cu priviri ma mai strapungi.

Cu lacrimi ti-am udat obrazul, si trupul l-am invinetit, e prea tarziu, nu mai conteaza…iubite azi, te-am parasit.

Ma-ntorci mereu cu o privire, cu-n gest absurd si ne-nteles, …zambesc, privesc, pornesc spre tine si iar  de-un el, eu ma lovesc.

Simt cum glasul tau ma frange, iti simt prezenta, iar ma pierd… ne-acoperim cu-n ud de ploaie…inchidem noaptea in mister.

Astept sa treaca timpul….iar….acum masor noaptea-n calvar…

se-opreste-n loc secunda-n ceas….

numar si ore…zile…cate-au ramas….?

Acopar, iar taceri cu ganduri si lipsa ta cu amagire…

Acopar, iar timpul cu randuri , tu, lipsa mea…cu amintire…