Da…Uneori…de fapt… deseori… chiar de cele mai multe ori simt o satisfactie sadica in a-ti ucide privirea cu un zambet ironic. Iar mi-au crescut cornite. Nu-mi cer iertare pentru ca nu stiu.
Nu ma cunosti, te zbati in visare, iar eu nu ma satur privindu-te. Te confuzi, ca o iluzie… crezi ca stii despre ce vorbesc, dar nu ai nici cea mai vaga idee.
Nu-mi place sa-ti fac rau, dar e singura modalitate de a-mi face bine…mie.
Sunt o umbra…apar, apoi dispar…te-ntrebi daca sunt reala, daca am existat vreodata.
Mi-e sete de incertitudine, mi-e dor de certitudine…Sa ma ai? Mai greu e sa ma pastrezi…e un joc periculos…ti-ai putea pierde inima, sufletul, speranta..dar merita. Ce pierd eu? Mereu mai mult decat tine…ce castig? Inspiratie, durere…singura otrava care imi hraneste intunericul.
Alerg prin ploaie sa sting dorul de tine..cu o inima plina de noi ma zbat in tacere, caci mi-e teama sa te chem, mi-e teama sa te strig, mi-e teama sa iti rostesc numele, sa-ti privesc chipul….ratacesc prin cuvinte soptite de tine..ma tai in acelasi ciob numit trecut, si curge mult rosu…rosu din inima…mi-e dor de tine!
Anca
e usor sa ma cuceresti, mult mai greu sa ma pastrezi…nu imi cer iertare, nu am de ce. Nu am invatat asta, pentru ca nu voi avea nevoie sa imi cer iertare. Eu nu gresesc, doar iubesc.
a admite un lucru este ceva..a-ti fi dor de cineva si folosind orgoliul pt a stapani setea dorintei este poate una din cele mai mari greseli pt k a iubi pe cineva este cel mai important lucru..cred k am invatzat asta de curand;)..so..traieste-ti iubirea bantuita de iluzia ei;)!