Are ceva ce-mi da fiori….

Are ceva ce face ca inima mea sa bata mai tare…

Imi lasa ceva ce ma face sa zambesc dupa ce a plecat..nesiguranta…

Imi place mirosul lui,  zambetul lui, mana lui calda…

Sub privirea-i calma furtuna de ganduri se opreste..ma lasa si ambiguitatea…

E un mic demon cu chip de inger…

De cele mai multe ori ma sperie sinceritatea lui, alteori insa ma face sa zambesc…

Ma provoaca…ma joc cu rabdarea lui…

In bezna noptii mergem pe un drum infinit… ne tinem de mana…

Infinitul se termina intr-o usa de bloc, se opreste la soneria unui interfon…

Dar momentul se stinge..si doar clipa ce a trecut ne mai uneste…ultimele cuvinte se frang pe buzele noastre insetate….si noaptea acopera ultima imbratisare…