Imi lipsesti…oarecum…unpic…cateodata… si totusi nu inseajuns incat sa iti rostesc numele…sau sa iti vad chipul….doar atat cat sa vreau sa ma tii strans cand intunericul ma inspaimanta, cand frigul imi ingheata ultimul cuvant de pe buze…..sau cand ma zbat in ganduri. Ma lupt cu mine caci te vad in oricine…ma lupt cu tine caci te areti de prea putine ori…esti o umbra in viata mea…o umbra pe care inca nu am cunoscut-o…ce ar fi sa prinzi o forma? un contur si sa facem cunostinta?

i sometimes run away, but you don’t follow…i look back and see nothing…

Joc un joc stupid ce se numeste singuratate, interpretez un rol aiurea ce se numeste lasitate, aplaud monologul timpului…tac, ascult, inchit fiecare soapta ce curge din clepsidra, fiecare privire a ta pe furis, fiecare suflare de gheata ce te incapatanezi sa mi-o torni pe trup… caci esti pretutindeni si totusi…ramai necunoscut.