Trebuie sa recunosti ca te-a intrigat titlul. Mi-ai dat atentie crezand ca s-ar putea sa vorbesc si in acest articol despre tine… si despre tine am sa si vorbesc..fi atent!

Toata lumea vrea atentie, si daca toata lumea o vrea…CINE sa o mai si dea? cine da atentie celor ce vor atentie? Uite cum stau lucrurile: Tu imi dai atentie, iti dau si eu..si gata stresul…da bine, bine nu e chiar asa simplu…ca sa ma multumesc cu atentia ta, tu TREBUIE multe… la fel si eu.

Suntem consumatori de atentie, ne place, o vrem, ne obsedeaza..fie ca recunoastem fie ca nu…fie in stare de gheatza sau vapori, fie lichida tot ATENTIE  e: O vrem, o bem cu sete si parca nu ne mai saturam…ne inspira, ne da viata, ne ridica pe culmi de importanta. Let’s face it! Suntem egoisti si avem impresia ca totul se invarte in jurul nostru…nu vrem sa acceptam ca nu suntem placuti de toata lumea, sau ca suntem indiferenti cuiva…ne macina , ne doare, ne chinuie cand nu primim atentie de la persoana de la care vrem sa o avem si careia am fii dispusa sa o returnam.

Ne creem o lume a noastra in care lasam sa intre doar persoane care ne dau atentie, se intampla uneori sa se infiltreze si indivizi care nu au de-a face cu atentia, dimpotriva, oameni care te ignora, carora le esti indiferent, dar nu pare a fii o problema. Obiectiv nr. 1: eliminarea lor! Poate in urma lor ramane scrum, foc, chin, tristete, lupte cu propriul eu si lumea ta se distruge partial, dar am o veste pentru tine:Lumea ta e regenerabila (iti aminteam doar)

Ne e greu sa acceptam ca suntem victime, supuse, strapunse cu o singura arma: ATENTIA! Cea mai discreta arma. Ne place sa credem ca fiinta noastra e unicat, ESTE, pentru ca se diferentiaza de fiinta altor fapturi, dar prin lucruri marunte, minore; in esenta suntem la fel toti. Reactionam la fel, avem nevoi comune, simtim la fel, plangem cu aceleasi lacrimi, radem cu aceeasi bucurie, luptam cu acceasi furie pentru succes, ne lasam infranti cu aceleasi arme, ne ridicam, luptam din nou, alteori ne dam batuti…toti avem ACELASI NUME: om!

Atentia e sursa tuturor conflictelor. Atat lipsa, cat si abundenta ei. Ucidem pentru atentie; ne izolam ca apoi sa o primim din abundenta, la intoarcere; Dam atentie ca sa o prmim la randul nostru; Cu varsta, insa, toate acestea se sfarsesc..se inlocuiesc cu…nu stiu cu ce….cand o sa imbatranesc o sa va anunt..in caz ca o sa mai scriu pe atunci.

Privesc apsent cum totul se invarte in jur. Am decis sa raman neclintita, sa observ cum curge… curge lumea, viata, timpul. Sa iau aminte, ca apoi sa am puterea sa fiu orbita din nou de negrul intunericului, de albul luminii.