Ma pierdeam printre chipuri ce-mi zambeau, acordandu-mi o atentie prea deosebita…WTF…nu eram eu scena, nici actorul principal… apoi am inteles…ca unii venisera si de dragul de a-mi vedea fatza…hai ca glumesc …sau nu?

Un val de priviri imi invaluia trupul, zambeam din instinct, dar nu-mi gaseam locul. Ma simteam responsabila cu buna-dispozitie general. O voce de electrica imi sopteste:”Ancutza, iti asumi un rol ce nu e al tau, ei ce fac ca tu sa te simti bine?” inconfundabilul om dispus intotdeauna sa ma asculte (se stie el cine ).

Mi-am amintit de ceva ce scrisesem cu timp in urma:”Nu cauta sa-i bucuri mai intai pe cei din jur si abia apoi pe tine insuti, caci nefericit fiind, cum crezi ca poti fericii pe cineva? Invata ce e fericirea ca apoi sa o dai si altora.”

Deci motto-ul serii era ChillAx(chill, relax) cuvant nu prea agreat de unii dintre amicii mei.:)) (se stiu si ei care)

Un val de tipete, uimire si extaz impanzeste localul…Strangerii isi fac meseria si surprind tot mai mult publicul. Mii de exclamatii se aud din nou cand solista-si prezinta trupa: chitara electrica-modest si plin de viata, membru a 2 trupe; Chitara-bas- un pusti ce simte ritmul si-l traieste din plin chiar si pe scena; La tobe un  kid ce-si da tricoul jos si face senzatie printre pustoaice :>; chitara electrica- privire calda, lider oficial si neoficial, aparent omul din umbra isi face meseria atat pe scena cat si inafara ei (ca prieten)…si bineinteles voce-o „ciudata” frumoasa ce ne uimeste prin profunzimea versurilor ce le compune, energie si charm.

Seara in Bizar se sparge dupa ce trupele termina de cantat. Ideea ar fi urmatoarea: rezumata de 2 tipi ce strigau in urma altuia:”Nu mai sunt decat 3 fete bete ce nici macar nu stie sa danseze…”  Deci cum tipele „nu stie sa danseze” si una din ele a aterizat pe mine cand aveam un moment romantic…de leneveala ne-am hotarat sa plecam..dar nu inainte de a strange sculele. „Noroc” cu una din fetele „ce nu stie sa danseze” ca i-au „ajutat” pe baieti sprijinindu-se mai mult pe tobe, tinand la piept mascota trupei, un ursulet.

Ar mai fii multe de povestit despre seara de aseara, cum ar fi: ca amicii mei chiar au crezut ca Dia e managerul trupei Strange, ca eu am castigat o bere la tombola, pacat ca a fost blat (important e ca am bauto cu prietenii), ca tipul ce mi-a inmanat premiul s-a facut turta, si tinea neaparat sa faca o poza cu mine, ca fetele trag concluzii „inteligente” chiar daca nu sunt bete…in genul: „tipul ala e si destept si inteligent si de treaba” (iti dai seama 3 calitati deja); sau: „M-am saturat sa tot port pantaloni…in relatia asta”(se referea la atitudine, ma gandesc si nu la vestimentatie)

ALL in ALL ne-am bucurat de fiecare sunet de chitara, ritm de toba, voce…lumini ce mai degraba intunecau gandurile, privirile…am sfarsit seara prin a-mi da seama ca sunt posesiva rau, si musc tare knd se atinge cineva de ce e al meu..chiar si neoficial :)))…m-am relaxat knd am auzit de un mini after party in pivinitza…la o narghilea la 3 dimineata…WTF….gasca nu gluma….am epuizat seara in cascat de somn, am stins si ultima vorba cu fum….si ne-am imprastiat care de unde a venit:))

 

ps: o sa revin cu poze de la concert in acest post…fiti pe faza!!!:D