Tacere…ai inundat din nou faptura copilei.Tacere…ii aperi sufletul de furtuna de ganduri ce deseori ii da navala frangand-o cu
mii de cuvinte ce o tulbura.Tacere..ramai tacere pentru linistea ei!


„Eu pot sa tac, si sa-ti accept tacerea..sa strig cu tine cand ai obosit…sa te-ncalzesc si sa-ti topesc durerea…rece cum par…ma simt.”
Si-a stins furia cautand un ritm la tobe…bate cu putere…exact cum face si in viata ei, cauta un sens, un drum, o cale.
Noaptea nu sta in loc, asa ca..fuge sa nu o piarda….intalneste izvorul intelepciunii..asa il numea ea, in ascuns.
Rade…a reusit sa umple tacerea, sa sparga golul cu hohote..
In aceeasi atmosfera copila il intalnii pe Strain…un fat-frumos placut de multe ilene cosanzene…avea ochi albastrii..profunzi…adanci.. Copila vede pe chipul strainului un EL… picuri de amintiri cad cu putere peste fiinta ei si profund insetata de dor copila porneste furtuna.
Strainul face un gest…se apropie si o cuprinse cu putere..o tine strans, zambind…cu o imbratisare calda, reala, ce ii transmite pace…furtuna incetaza. O tine la piept fara sa stie ca ea savureaza cu pofta fiecare puls al lui, se hraneste cu afectiune. Dar gestul e prea sacru..ea nu simte nimic pentru el…se smulge brusc din bratele lui…si pleaca…strainul ramane uimit in noapte.