Azi am dat cu capul de zidul vietii…azi credeam ca pieptul meu e suficient de puternic sa faca fata presiunii (nu va ganditi la prostii..bine oricum o sa o faceti)….cu buzele de sare..cu multa agitatie in stare…cu inima stransa, cu gandurile risipite pe mai multe directii am mers sa-mi cer drepturile…si ce sa vezi..la capatul celalalt…un dobitoc… in spatele unui om aparent puternic poate sa fie doar un amarat care isi da importanta de print…in fine…nu despre asta vroiam sa scriu :))

Vroiam sa scriu despre el…sau mai bine spus despre ei…e un el si o ea…

El e omul din umbra…El e vocea din spatele receptorului…o voce calda care ma indeamna sa lupt..sa merg mai departe … sa nu-mi fie frica….Ea e fiinta minunata de langa mine… ce ma tine de mana..ma invata sa pasesc….imi descrie lumea din jur , cand ochii mei sunt orbi…ma face sa inteleg cand lucrurile se complica…

Nu zic des te iubesc….am si uitat cum suna, dar azi, simt nevoia sa strig ca il iubesc pe EL….o iubesc pe EA…multumesc dragii mei ca sunteti aici…. Cand ma gandesc la voi nu am cum sa nu zambesc…nu am cum sa nu lupt…nu am cum sa nu merg mai departe…

we are fighters, and we’ll fight ‘couse that’s what fighters do!🙂