S-au stins si ultimele clipe de gheata si rauri de pace patrund valea uitarii. In bezna de cuvinte linistea rasuna si cu-o ultima suflare trezesc in ei trecute amintiri. Furati de luna, stele, sau valuri…uitati de lume, zmee, sau maluri…creduli, naivi sau poate beti doar….de fericire…de-amagire..se-ntreaba de ce? (sa nu aud mere in commenturi va rog :|)

In fiecare noapte..scriu cu ochii inchisi o poveste..pe foi de suflet cu cerneala de sange…umbre de cuvinte…urme de sentimente…Am scris cu nopti in urma despre inceputul unui sfarsit…despre sfarsitul unui inceput…

Ciudat…toate povestile mele incep ca un cantec prost „zidurile stiu ca ne-am iubit…usile trantite ne-au privit…toate sambetele astea-n care ma prefac ca ma distrez….nimeni nu m-a strans in brate ieri
cred c-am adunat vreo 300 de ieri…”

Incet merg apoi pe sarma „iubito noi mergem pe sarma..paseste cu atentie cu atentie…nu vrem sa cadem. Sub noi e prapastia, e lumea cu vise spulberate..ai grija cum calci”

SImt incet cum fericirea ma cuprinde ” fericire-i cand puiul de om..vrea in brate si moare de somn…fericirea e cand iti amintesti..cat de fericit esti cand iubesti…fericire e cand dormi tu la ea..chiar pe canapea…” mi-e dor de fericire… dar nu cred in ea…fericirea e o iluzie…fericirea e o clipa…fericirea…

De ce ma vrei cum nu ma poti avea?De ce sa te iubesc doar cum vrei tu? De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci?De ce sa nu renunt?De ce doar eu gresesc?De ce doar eu ma zbat?De ce am uitat sa rad?De ce platesc doar eu?De ce mereu mi-e frica?…Da! M-am saturat, m-am saturat..M-am saturat, m-am saturat..De mine si de voi..De tine si de noi, de noi, noi amandoi.”

” Am fi putut fi singuri, Făt Frumos… Mi-ai promis că nu vor fi două nopţi în care să dorm în acelaşi loc, Făt Frumos… că o să zburăm peste munţi, călare pe caii noştri albi şi vom călători în acelaşi timp cu stelele, şi unde vom vedea o luminiţă cât de mică, acolo vom coborî şi vom înnopta… de ce m-ai lasat fat-frumos?”

Ciudat….se repeta mereu si mereu aceleasi povesti cu feti-frumosi..aceleasi ilene cosanzene oribite de printi falsi…ah tu ileana cosanzeana…cat timp o sa il mai cauti pe fat frumos? fica de crai cat o sa mai visezi la harap alb? voi printese ale noptii va indragostiti de zmei si spani si credeti ca’s feti frumosi…sau harap-albi…Cosanzeano tu nu stii ca daca era fat-frumos..stelele pistruii noptii..nu mai erau pe cer..erau pe fruntea lui…daca era fat frumos avea cal alb, nu masina…daca era harap-alb avea palos, purta armura…nu haine versace…daca era fat frumos acum..probabil te tinea de mana… 

Sarsitul inceputului se incheie intotdeauna cu zmeul…sau cu bed for love…ce preferi?

” I never give, you only ask, there’s nothing left to share…Funny, we don’t even seem to care…So, I really need to say good bye..i  believe I have to go..For somebody else’s show..To somebody else’s stage..Where I can play. All my stupid games of love. And she’ll take me high above.Where my fears turn into endless kisses..”

Furati de luna, stele, sau valuri…uitati de lume, zmee, sau maluri…creduli, naivi sau poate beti doar….de fericire…de-amagire..se-ntreaba de ce?