Singur si totusi in doi…

Doi omuleti se plimba pe luna, se impiedica unul de celalalt, isi incruiseaza privirile si isi zambesc…

Omuletul verde il intreaba pe cel albastru… „Vrei sa zburam deasupra pamantului?” Omuletul albastru zambeste doar…

omuletul verde: Simt cum plutesc 5 cm mai sus de sosea, dar sunt singur,  ma tragi in jos,  nu zboari cu mine? Tu cel ce imi dai aripi, ce imi suflii in ele sa ma inalt, esti rece.. Nu am avut puterea sa te inalt…Eu nu am avut puterea sa iti dau aripi…incerc….dar…in zadar.

Tu nu vrei aripi…de ce nu vrei aripi, de ce nu ma lasi sa te fac sa zbori, de ce nu vrei sa zburam impreuna???

Hai sa vedem pamantul, sa ne pierdem in rotundul lui, sa uitam de noi printre nori, sa vedem fiecare rasarit, si oricare apus..care iti place mai tare? Nu vrei sa vezi cum soarele face dragoste cu marea? cum muntele saruta stelele, cum nisipul se pierde in scoica, cum muzica se stinge in aer, cum luna se frange in nori,  cum lumea se uita la noi?

„Fericirea a trecut repede prin viata mea. Am urmat-o. Si-am adormit in bratele ei. Cand m-am trezit eram singur.” Spune unul din omuleti.

 

va urma…