Timpul ucide clipa, ramane doar amintirea, insa tot timpul o sterge si pe aceasta…Oameni, sentimente, imagini, atingeri, zambete, intamplari pe care nu credeai vrodata ca ai sa le uiti, zac acum in cutia trecutului…o cutie infinita, prafuita, inghesuita de lacrimi, bucurii, vise frante, dorinte, frustrari, prieteni, frunze, melodii…
Azi rascolind prin cutie, am realizat ca din amintiri multe nu mai inseamna chiar atat pe cum credeam ca vor insemna cand, cu nostalgia unui copil naiv, le-am asezat grijuliu in lada. Am realizat ca urma trecutului nu e in imaginea ce o reflecta o anumita clipa…ci mai curand in starea pe care am simtit-o si care a inceput sa faca parte din mine din momentul in care am trait-o pentru prima data..care si-a gasit oglindirea mai apoi, in faptele mele, in temerile mele, in victorii si esecuri.
Zaresc printre felicitari si scrisori niste biletele din clasa a5a…simt un nod in gat, simt cum mi se strange inima..si cu vocea soptita recitesc randuri din jocurile iubirii apuse…ah….cum oricarui fluturas din stomac ii spuneam dragoste. Acum parca retraiesc naivitatea acelor zile, si totusi azi nu mai spun te iubesc. Cat de usor rosteam deunazi aceste 2 cuvinte..Azi sunt rece. Nu pentru ca nu iubesc. Deoarece iubesc tot ce ma inconjoara…sunt rece pentru ca stiu ca ea, iubirea nu e cuprinsa doar in 2 cuvinte..iubirea e ceva ..imens, intens……ceva ce ma ingrozeste…
Foi cu roluri din piese in care am jucat, fluierul de lider din tabara, ecusoane, jurnale vechi, articole de ziar decupate, fotografii vechi, bilete de bal, acorduri de chitara,versuri, felicitari de ziua indragostitilor, flori uscate, jucarii, martisoare, scoici, lumanari , poezie :
Zeita n-durerata…
by me
PLutesc pe-un nor pufos de-amor
Cu trupu-mi de zeita
Plang si te-astept oftand de dor
Ca si o porumbitza..
De ce? ma-ntreb, iubirea mea…
De ce suspin si sufar?
De ce e-atat de crunta, cruda
Iubirea ce o sufar…
Stau noaptea si ma-ntreb adesea,
Caci sufletul imi arde…
De ce amorul, dragul meu..
Sufoca si ucide?
Nu arde doar si mistuie..
Ci domina si chinuie?
(august, 2005)
Inca ma intreb cum au incaputatatea amintiri intr-o cutie…
Anunțuri
Anca
Frumoasa poezie. Of, diseara o sa ma duc si eu la cutia cu amintiri. Mi-ai adus aminte de clasa a 5-a. Cate amintiri, tin minte de parca a fost ieri. Cum bine spui, naivitatea clipelor trecute insa nostalgia momentului ne cuprinde de fiecare data. Amintiri, amintiri……
wow…..ce tare e poezia…de ce nu mi-ai zis niciodata ca esti poiata? /:)
wow..amintirele ..da asa esti tu , traiesti intens ,iti stichezi amintirile frumos …asta e modalitatea ta …asta e solutia ta de rezerva , cand esti trista ai amintirile si visarea , prin care retraiesti clipele , sentimentele…
SI WOW ! mai impresionat cu poezia , foarte tareee…surprinzator…impresinat sa sti
eh…e doar o poezie:”> aveam 15 ani cred….mama ce intens traiam….traiesc inca
@ P.R.
m-a impresionat mereu faptul ca ai stiut tot timpul sa ma citessti ca pe o carte deschisa…mereu stii ce avioane zboara prin capusorul meu… oare pt ca semanam mult….? acum ne-am schimbat..si tu si eu…
@ dia
Nu sunt poiata :)))…..da ms de aprecieri scumpo >:D<
@ costin
amitirile …sa fie vorba doar de refugiu?
draga mea, in august 2005 aveai 17 ani….eram in liceu…era vara dintre a 10-a si a 11-a…..ce de mult a fost….cate s-au intamplat intre timp…cat am crescut, cat ne-am schimbat….pe atunci nici macar nu prea discutam, eram doar niste colege de clasa :)))
colege de clasa…hmmm…sincer nu prea te inghiteam :)))
sentimentu era reciproc huh??:)))
people do change >:D<
vezi… cand ti-am zis de poezie (ca-i faina) pareai asa d parca nu mai eu ti-am ziso…cand incolo toata lumea(care a comentat)a ramas impresionata d poezie…si apropo…la sfarsitu’ poeziei ai scris ca ai scriso in 2005…si in coment zici ca ai scriso cand aveai 15 ani…si eu stiu ca tu acum 3 ani n-aveai 15 ani ;))
da alx, sentimentul era foarte reciproc….”lasa-ma ca-mi place”, remember? =)))
anyway, da, people do change >:D<
Cred ca nu multi recunosc, dar toti au cate o cutie cu amintiri acasa. Biletzele, nimicuri fara valoare care devin atat de pretioase. Zambesc cand ma gandesc cu cat drag o sa ma uit peste cativa ani la „nimicurile ” din cutie. La fel cum ai facut-o si tu. Si o sa radem de cum eram noi odata.
Yes, people do change.