“Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.”
(Octavian Paler- Viata pe un peron)
Reclame
Anca
ce tare….si uitasem de astea :D)
A 11-a porunca: Ashes to ashes, dust to dust, life is short so party we must!!! \m/
da…n-avem timp, nici sa traim, nici sa iubim..n-avem timp sa fim noi..in incercarea de a fii ceilalti…nu eista pustiu…exista doar incapacitatea noastra de a recunoaste ca suntem singuri si ca de fapt, nu avem curaj…poate intr-o zi…mi-a placut mult articolul despre hi5, in special commenturile…si revenim la acelasi lucru, suntem prea ocupati sa aratam ce suntem, in loc sa invatam sa traim cu noi…
*prea ocupati sa aratam ce nu suntem 🙂
Apăi cum să mai ai timp… facem totul numai pentru bani, repede. Nu mai avem timp să stăm de vorbă cu oamenii, nu mai avem timp să ne gândim la noi, n-avem timp nici să iubim. Când mâncăm, mâncăm prostii. Nu mai găteşte nimeni o zamă ca bunica. O să ajungem să mâncăm alimente în formă de E. O să se “artificializeze” treburile atât de mult încât poate o să se inventeze şi iubirea artificială. O s-o iubesc artificial. O sa ma duc la un laborator şi o să-mi iau un chil de nu-ştiu-ce-chestie ca s-o pot iubi mai mult. O sa ma duc la agenţia de turism, cu rucsacul şi cortul după mine, o să mă bage ăia într-o cameră unde o să-mi instalez cortul, o să fac un foc de tabara cu gaz din butelie şi o să-i cant la chitară (făcând pleibec) un cantec artificial, ca să mă poată iubi mai mult. Aşa o sa fie vacanţele noastre.
-”Auzi dragă, ce-ar fi sa facem şi noi vreo doi copii artificiali. Îi ţinem şi noi vreo doi ani ţi dup-aia îi punem într-o cutie… sub pat. Popeştii am auzit că au avut 3.”
-”Da’ cum se fac copiii ăştia artificiali?”
-”Cum să se facă, dragă? Prin sex artificial, evident!”
si a 11a porunca..ce se gaseste la pagina 215, peste care eu, am sarit intentionat din greseala :)) este
A UNSPRAZECEA PORUNCA: PRIVESTE SI TRECI!
@Mihai
Foarte tare mihai, sper totusi sa nu ajungem acolo ;))
ai multa imaginatie though
„şi o să-i cant la chitară (făcând pleibec) un cantec artificial, ca să mă poată iubi mai mult. Aşa o sa fie vacanţele noastre” :))