„este deci absurd sa ne gandim a ne plange, deoarece nimic strain nu a hotarat ceea ce simtim, ceea ce traim sau ce suntem noi […]

Ceea ce mi se intampla, mi se intampla prin MINE si n-as putea nici sa ma supar de acest lucru, nici sa ma revolt, nici sa ma resemnez de altfel, tot ceea ce mi se intampla este al MEU, prin aceasta trebuie inteles, mai intai, ca EU pot face totdeauna fata celor ce mi se intampla, ca om, caci ceea ce i se intampla unui om datorita celorlalti oameni  si datorita lui insusi nu poate fi decat un lucru uman […]

Decizia este umana si EU voi purta intreaga responsabilitate pentru luarea ei. Dar, mai mult, situatia este a MEA pentru ca ea este imaginea propriei mele alegeri de sine si tot ceea ce ea imi infatiseaza este al MEU prin aceea ca ma reprezinta si ma simbolizeaza pe MINE insumi […]”