Puterea mintii, puterea cuvantului, puterea sunetului….Puterea transforma…

Merg pe strada cu castile in urechi si ascult la nesfarsit aceeasi piesa…totul in jurul meu parca prinde viata…

Un copilas da din picioruse in caruciorul minuscul, ZAMBESC

Un grup te pusti se iau de mine…NU-I AUD…am casti..cred ca imi faceau complimente…aveau  fata senina…

Ma scufund in marea de oameni dinaintea mea…se uita urat la mine caci ii privesc drept in ochi.si ma strecor exact prin mijloc despartindu-i in doua…MA SIMT PUTERNICA…Nu-mi pasa…muzica ma calauzeste…

Pasesc pe langa un anumit el…care se opreste in fata mea…il ocolesc si el se uita zambind in urma mea….NU-MI PASA

Trec peste un pod, privesc apa…imi vad chipul…E SENIN…e fericit…

Vreau sa dau un mesaj sa-ti spun ca a fost frumos si ca ar trebui sa mai vizitam scarile de lemn:)) ..dar RENUNT, caci ceva sau cineva ma opreste….

O iau din nou la goana in marea de oameni..inaintea mea o femeie cu 2 baietei unul de-o parte si altul de alta…MA BUCUR..candva o sa fiu si eu ca ea…

Ajung in pustiu…nu mai e nimeni pe drum…clar…drumul ducea pe depozitelor, un val de MELANCOLIE MA CUPRINDE(no offence..)

Muzica..e tot cu mine…suna telefonul…ah….scot o casca….MA SPERIE LINISTEA DIN JUR….raspund..vreau sa inchid repede….vreau sa umplu linistea…cu sunete…ma fac sa ma simt puternica…vie…

Ma uit in jur….aceasi strada pustie…se intuneca…..vreau sa ma iei de mana…ah shit….nu esti langa mine……RAD….rad de mine…rad de noi….s-a terminat….wow a fost super….(ce masochista belita sunt =)) ar zice V.)

AM PUTEREA si zic STOP…ma opresc…privesc asfaltul cald….ma uit la stele….luna…ah tot muscata e…:)) e noapte……

Suna din nou telefonul…..raspund….si un val de PROBLEME imi inunda urechea..another heart to heal… I did it again i saved you…i saved the day!

Apoi un sunet dulce imi aminteste ca…”am fost zmeul tau mereu…sa ma tii in vant nu-i greu…….trebuie sa ZBOR

 

Oamenilor…de ce va complicati viata? de ce nu puteti fii oameni simpli..sa iubiti si sa va lasati iubiti?

„Ambitiile, vanitatea, egoismul ne mananca viata…Cand viata e o bogatie, o revarsare de daruri, un rau cu ape bogate si vesnice, sa ajunga pentru toti…noi ne face ziduri, ne inchidem in ele, ne uram, ne detestam si uitam prezentul, astfel bucuria vietii ne scapa” Marin Preda