Am adormit destul de greu…si am inceput sa visez ceva ce se intamplase deja…Am visat ca..ma trezesc alaturi de acelasi miros…ce l-m simtit undeva pe iarba uscata in adierea vantului rece..in bezna noptii..nu era parfumul meu…am visat ca ma trezesc la cativa centimetri de aceleasi buze reci, distante, nepasatoare…oare?
Am inceput sa cunosc cate ceva despre firea ta….te privesc cand dormi…ghicesc ce visezi…ma intreb ce te face sa te agiti in timpul somnului..ma ingrijorez cand iti simt umezeala de pe frunte…descopar lucrurile simple ce te fac sa zambesti….zambetul tau….cred ca m-a obsedat un timp…si totusi dimineata….incerc sa te trezesc..dar mi-e teama…si atunci ca un copil.. incerc sa imi imaginez o conversatie..soptit…te intreb: „cum ai reactiona daca te-as trezi? ai face urat probabil…sau de ce mi-e atat de greu sa-ti vorbesc chiar si atunci cand dormi?”…si dupa alte intrebari retorice..unele nerostite..ma pregatesc sa renunt…cand…aproape trezit…imi spui sa te te tin in brate…
Nu ma asteptam…credeam ca dimineata v-a sfarsi si povestea noastra… cred ca asta imi doream… ma resemnasem deja cu gandul asta…
Dimineata ucide visul din timpul noptii, dimineata.. incep sa urasc dimineata..imi omoara gandurile…le aduce la o dimensiune atat de ridicola…
Sunt prea obisnuita sa fiu adorata…prea plictisita sa detin controlul… prea sigura ca anticipez corect tot ce v-a urma… dar tu… tu nu imi dai satisfactia asta…
Totul se datoreaza unei clipe…clipa de nebunie…clipa de ameteala…clipa de intuneric…euforia unei nopti… Ce asteptari am?.. Nu astept nimic… nu cer nimic… decat sa nu ma afecteze apoi.. stiu ca nu mai dureaza mult.. clipa…se risipeste..se sparge in neantul uitarii..dar cat pot am sa o prelungesc… scopul… nebunia? nu… zambetul tau cred… da asta trebuie sa fie scopul… zambetul tau in schimbul unor clipe simple… gesturi naturale..
De accea incerc sa nici nu ma supar pentru nepasarea ta..pentru umilintele ce mi le provoci…pentru raceala…pentru aroganta…
Indragostita? Nu…nicidecum… vrajita de jocul ce-l jucam… intrigata de personajul ce-l interpretezi… „actually, i do miss u” ??? No…you don’t …you just miss what i do for you… and i don’t bother…i guess…i hope…
Esti prea diferit de mine..nici macar nu ne potrivim… Imi vine sa rad… ma enervez…ce caut eu in toata povestea asta??? It is me, or somebody else? Atata timp cat ma inspiri..te pastrez…in gandul meu…apoi.. apoi ma scufund in nepasare…si ma prefac ca nu ma doare… cel mai provocator rol ce urmeaza sa-l joc… ca nu ma doare…
„Ce baiat de varsta mea crezi ca m-ar iubi pe mine asa cum sunt? Sunt o fire capricioasa…Vreau sa fiu libera! Eu am u temperament nefericit..ma plictisesc repede…sufar cand sunt contrariata…”
Otilia-Enigma Otiliei George Calinescu
imi place articolu’…in sfarsit ti-ai dat drumu…chiar o iesit fain…
multumesc…e doar o parte din ce simt….in cuvinte incurcate..si aparent fara sens…
multi scriitori celebrii stau in mormant cu laptopu in brate si iti admira lucrarea. ramai pe feeling 😉
@ Armin
„it’s Ok, I got lost on the way
but I’m a supergirl, and supergirls don’t cry
it’s alright, I got home, late last night
but I’m a supergirl, and supergirls just fly”
10x dude 😛
@ Unique
Take away these lines
This world beats all around me but nothing here feeds to satisfy
So I’ve grown this face
Perfect in disguise so you don’t know what I feel each moment
I don’t fit here
I feel I don’t fit anywhere
I feel like I’m lost in this game so…
whatever , ziceam si eu :-„
never say never 😛
nu m-am concentrat la articol, dar mi-a placut a treia poza 🙂
:”>