As putea sa incep simplu, cu un scurt istoric depre management… dar sincer mi-e lene sa dau un research prin capsorul meu si sa gasesc: anul I semenstrul 2 materie: management general… si nu e numai len, e chestia ca abia astept sa scriu ce am de spus si sa nu o mai lungesc atata cu pasaje introductive… so

 

Here I go…

Azi-dimineata ma gandeam la viitorul meu… cu pasi grabiti… enervata de player care nu mai avea baterie… mi-a zburat gandul la viitor. In mod normal ascultam muzica si deveneam euforica, visatoare… dar azi, nimic nu e intamplator…

Si ma gandeam ca… am vorbit cu diverse persoane… care au studiat, vor studia sau studiaza Managementul si chiar toti au stofa de intreprinzatori…

 

Sa fii manager inseamna in primul rand sa decizi. Ce este decizia manageriala?
Fiecare dintre noi luam decizii care ne privesc activitatile zilnice, cariera, relatiile cu cei din jur. O decizie este o alegere între doua sau mai multe alternative… Care ar fi aceste 2 alternative si din ce punct de vedere vreau sa le abordez?

 

In primul rand, m-am intrebat unde vreau sa lucrez? Cum vreau sa lucrez? Si cu cine vreau sa lucrez?

 De aici porneste totul. Totul e posibil daca ai deja trasat drumul pe care vrei sa-l parcurgi, in mintea ta. Admir foarte mult persoanele care vorbesc despre viitorul lor indepartat cu mult entuziasm, si ma amuza totodata mica harta ce mi-o descriu in povestea lor. Dar sa stiti ca de aici porneste SUCCESUL, de la oamenii care stiu cine sunt si mai ales stiu unde vor sa ajunga.

 

Atunci am realizat ca as prefera sa lucrez intr-o companie, cu oameni profesionisti, cu posibilitati de avansare, intr-o atmosfera profi si concurentiala. Sa lucrez la diverse proiecte, sa conduc sedinte, sa gasesc solutii, sa stabilesc prioritati, sa contribui la inovatii, sa fiu un lider, un negociator, sau un purtator de cuvant. Sa am un program de lucru fix… si un timp liber… concedii, si un venit sigur, sa fac tot ce poate face o femeie de cariera, sa realizez tot ce poate realize o femeie „domestica” (de casa… cred ca termenul ce l-am folosit va fi apreciat de partea masculina) :))… adica sa uit de serviciu cand ajung acasa… si sa ii imbratisez pe cei mici si pe cel mare… hmmm… am deviat putin J… deci ramasesem la…

Variantele de decizie ar fi: sa aleg sa lucrez pentru mine, sau pentru altcineva. Si se pare ca am ales-o pe cea de-a doua… de ce?

 

A lucra pentru mine implica:

 

  • Umpic prea multa alergatura
  • Riscuri de asumat
  • Concedii amanate
  • Venit nesigur
  • Neglijarea familiei
  • Lupta pt orice lucru vrei sa il intreprinzi
  • Investitii proase, poate…

Si lista poate continua… bineinteles ca, propria afacere are si avantaje, si inca consistente: libertate de actiune, independenta, capital propriu, lux, program flexibil

etc etc etc. Dar raportat  la asteptarile mele, si la avantajele pe care le caut eu sa investesc potentialul intr-o companie de renume e mai atragator.

 

Sunt insa oameni care se nasc cu dorinta de a face ceva, pentru ei in priml rand, oameni care se lupta zi de zi, pt afaceri, clienti, produse… este un stil de viata de fapt.

 

De aceea nu sustin ca am ales corect si pentru tine… pentru mine, e cea mai buna decizie… pentru tine depinde de tine si personalitatea ta, de asteptarile si prioritatile tale.

 

“Managementul inseamna, in ultima analiza, inlocuirea muschilor si a fortei cu puterea gandului, a obiceiurilor si superstitiilor cu cunostintele si a agresivitatii cu cooperarea. Inseamna ca raspunderea inlocuieste obedienta fata de ranguri si ca autoritatea performantei ia locul autoritatii functiei.”

                  

                                                                          Peter Drucker

 

Ps: cand o sa fiu mare o sa ma fac manager! :))