Ieri am avut o zi in care am citit mai multe lucruri, in special despre mare, dar acestea au fost exprimarile cele mai profunde, si m-am gandit sa vi le impartasesc. Enjoy…

„De dimineata, fiindca a inceput iar sa ploua, mi-am amintit de mare. M-am revazut la Costinesti unde am descoperit placerea de a ma arunca, iesind din valuri, pe nisipul cald. Abia depasisem treizeci de ani. Inchiriam doua camera, intr-o casa taraneasca, foarte aproape de mare, de unde ne duceam prin gradina la plaja. Ramaneam acolo pana la pranz, iar dupa-amiaza jucam pinnacle. Eram patru. Uneori ne opream, taiam un pepene in patru si-l mancam, manjindu-ne pielea bronzata cu zeama rosie picurata din feliile pe care le devoram pana la coaja, dupa care ne spalam la fantana pe maini si jucam mai departe. Din cei patru, doi au murit. Eu am imbatranit. Dar plaja a ramas aceeasi, valurile se lovesc la fel de tarm, cerul e, vara, la fel de stralucitor si intens, iar marea tot atat de imbietoare cu apa ei verde-albatra. Si, fireste, vor ramane tot asa cand din cei patru nu va mai exista nimeni. Cu minunata si teribila ei nepasare, pe care noi nu o com putea invata niciodata, natura uita tot, chiar sip e cei care au iubit-o incercand, prin aceasta dragoste, sa se cramponeze de o vara pe care ar fi dorit-o nesfarsita…” O.P

„Mandra cu ochii albastri langa care mi-am pus cortul m-a imbatat zile intregi cu mirosul ei… esenta ei mi s-a impregnate in piele, sunetul valurilor sparte ma haituieste si acuma…” P.R

 

 

By Diana Ceusan