O femeie obisnuia sa aduca apa de la rau pana acasa cu ajutorul a
doua vase mari, atarnate la capetele unui lemn pe care il ducea in
spate.
Un vas era perfect si aducea acasa intreaga cantitate de apa.
Celalalt vas era crapat si ajungea pe jumatate gol.

Acelasi lucru se intampla zilnic: femeia ajungea acasa cu un vas si
jumatate de apa.

Bineinteles, vasul cel bun era mandru de realizarile sale. Insa
bietului vas crapat ii era atat de rusine de imperfectiunea sa, si se
simtea atat de rau ca nu putea face decat jumatate din munca pentru
care fusese menit!…

De aceea,vasul crapat i-a spus intr-o zi femeii, langa izvor:
-Ma simt atat de rusinat de aceasta defectiune a mea, care face sa
pierd multa apa pe drum!

Femeia a zambit, privind cu drag catre el:
ai observat ca pe partea ta de drum sunt flori, insa pe partea
cealalta nu? Pentru ca am vazut defectul pe care il ai, am plantat
seminte de flori pe partea ta de drum. In fiecare zi, cand ne
intoarcem, tu le uzi. Fara defectul tau, n-ar fi crescut aceste
frumuseti care imi lumineaza casa!

Sunt multi oameni care cauta cu incrancenare perfectiunea, fiecare zi
in care n-au gasit-o fiind pentru ei un nou prilej de a suferi.
Dar lipsa ei nu inseamna infrangere, ci sansa de a fi unici si a
folosi acest lucru pentru a imbogati propria viata si viata celor din
jur! 
Priviti florile care cresc datorita voua si… numarati-va
binecuvantarile!

„Doreste-ti succesul si nu perfectiunea. Rezerva-ti dreptul de-a
gresi si astfel vei avea abilitatea de-a invata lucruri noi…”

Sursa: de la o prietena care-l are de la o alta prietena care-l are de la o amica…..si povestea continua…