by isti
by isti

Era umpic STRANGE sa nu vorbim de STRANGE intr-un loc mai STRANGE, asa ca am ales marginea padurii.

Pentru ca sunt speciali si deosebiti, pentru ca sunt ciudati si talentati si pentru ca ne plac, i-am ales pe ei sa ne cante, sa ne descante si in final sa ne incante cu prezenta lor de spirit.

            In ultimul timp am tot facut aluzie pe acest subiect: trupa Strange. Cine sunt ei, ce stil muzical abordeaza??? Unde ii puteti vedea si mai ales auzi? E timpul sa aflati pentru ca i-am invitat la un interviu… de fapt ei ne-au invitat primii la repetitii… am ramas profund marcate de naturaletea baietilor, de talentul lor si de pasiunea ce o pun in tot ce fac ei impreuna. Indiferenta nu ne este cracteristica, asa ca am decis sa va impartasim mici secrete din spatele scenei.

Dar inainte de a pune povestea lor pe foaie, sa incepem cu prezentarea trupei:

Band Members

 

Fekete Istvan – drums

Baier Emil – bass

Farcus Sebastian – guitar

Pavel Ioan – guitar

Flutur Delia – vocals

Cristea Bogdan – vocals, guitar

Imi pare rau ca nu sunteti chiar toti cu noi… Seby (chitara) si Delia (voce) fiind plecati. Sper sa avem, insa sansa sa vorbim si cu ei curand.

Exista o poveste in spatele fiecarui instrument banuiesc. Cum v-ati apropiat de muzica?

 

Bogdy:  Aveam cativa prieteni care aveau o trupa… si cautau solist… nu eram prea atras de asta, dar am zis sa incerc. Asta se intampla vara trecuta, si de atractie, e de pe vremea cand eram mic… a fost si mostenire de la mama mea, cred.

Ionut: Eu si cativa prieteni ne-am gandit ca ar fi fain sa cantam unele dintre piesele pe care le ascultam la vremea respectiva si ne-am luat chitari clasice si zdranganeam la chitari clasice, am devenit mai buni, am luat instrumente mai bune, am descoperit ca imi place sa cant la chitara foarte mult, si asa am ajuns aici.

 

Ati incercat si alte instrumente inafara de instrumentele la care cantati la ora actuala?

 

Bogdy: Tobe, chitara, bass.

Ionut: Da, am încercat, fara sa reusesc, vioară, fluier, muzicuta, si atat.

Isti: Chitara si bass, dar raman la tobe… am inceput acum 7 ani si am invatat singur.

 

Va considerati o trupa de success, din punct de vedere local? Sunteti multumiti de evolutia voastra? In ce fel v-a schimbat acest success?

 

Ionut: Da, consider că Strange e o trupă destul de importantă.

Bogdy: De evolutie da…categoric. De la ce a fost trupa la inceput, in alte formule, si la ce a ajuns… cat despre succes, nu stiu… cred ca ar trebui sa asteptam niste piese proprii ca sa putem vorbi de succes. Si chiar si atunci, cred ca ar trebui sa-i lasam pe altii sa-si dea cu parerea si noi sa ne vedem de treaba.

 

Totusi, fata de alte trupe care nu au concerte decat la ei in garaj, aveti succes, adica ati cantat la tot felul de evenimente interesante…..deci se poate spune ca aveti succes cat de cat la nivel de oras.

 

Bogdy: Daca e sa o luam asa, chiar si in afara orasului. Am cantat la un turneu de off road. Si a fost si aia o chestie destul de draguta. Adica, da bine in ‘CV’ cand zici ca ai cantat la evenimente de genu. Si legat de trupele care nu au concerte decat in garaj, cred ca e o chestie de interes. Am trecut pe acolo, si chiar tine numai de dorinta fiecaruia de a canta pe o scena. Si trebuie putin curaj sa iesi la suprafata.

 

Crezi ca v-a schimbat in vreun fel faptul ca ati avut si niste evenimente fainute?

 

Bogdy: Da, cred ca da… nu stiu cat de mult, dar e greu sa nu te crezi putin mai important dupa ce ai aparut pe o scena.

Ionut: Nu am avut destul succes sa existe o sansa sa ne schimbam.

Isti: M-a schimbat umpic. In rau. Mi-au intrat niste fite in cap.

 

Dar e bine sa fii mandru de realizările tale.

 

Isti: Da, dar cateodată sunt prea mandru, si prea increzut.

 

 

Cine esti tu cand nu canti la bass/tobe/chitara? Te consideri un tip normal?

 

Isti: Eu sunt eu, si sunt mai special (rade)

Bogdy: E greu sa gasesc un moment in care nu cant. Adica, daca nu cant, am o chitara in mana, daca nu am chitara, bat un ritm in ceva. Ma consider un tip normal.

Emil: Tot timpul cânt la bass (Rade) Practic asta fac tot timpul, ajung acasa, iau bassul in mana. Nu am ce face, nu am chef de bass, trebuie sa invăt o piesa pentru trupa, iau bassul in mana. Era cand repetam 5 ore pe zi. Nu faceam altceva nimica numai bass.

 

Iti place sa fii admirat?Laudat? Aclamat? Iti place sa iesi in evidenta?

 

Isti: Da, da, cum sa nu. (Rade)

Bogdy: Ouch… Nu stiu ce sa zic. Mie nu-mi place sa ma aud cantand, sub nici o forma. Nici nu ma consider un muzician, pentru ca nu am studii, tot ce am facut legat de muzica, am facut singur si cred ca in situatia asta, sa fii laudat, sau nu neaparat laudat, dar incurajat de ceilalti ajuta foarte mult.

Ionut: Nu cred ca pot sa spun ca imi place sa ies in evidenta.

Emil: Da, normal, cui nu-i place?

 

Tot timpul sau numai cand canti?

 

Emil: Normal, ies in evidenta numai cand cant, altfel nu ies in evidenta. Circul pe strada se uita lumea „Wow, uite-l peaăla ce tare merge” (Rade).

 

Daca ar fi sa schimbi ceva la formatia actuala… poate ceva din personalitatea cuiva, ce ai schimba? Sau pe cine?

 

Isti: Mi-ar placea poate sa aiba toti vointa mea de fier.

Bogdy: Nu as schimba nimic, pentru ca e perfect asa cum e. Trupa a avut multe componente, multe plecari si veniri, si in cele din urma au ramas cei a caror personalitate se potrivea. Chiar nu as schimba nimic, pentru ca suntem un grup unit si e foarte bine asa cum e.

Emil: Nu, nu as schimba nici un membru. Nu-s perfecti, dar imi plac asa cum sunt.

Ionut: Nu, doar instrumentele, si locul de repetitii.

 

 

Ce porecle aveti? De unde se trag?

 

Isti: Eu am porecla „Animalul”. Bat ca nebunul la tobe cateodată. A fost odata cand eram in trupa numai noi trei (Isti, Emil, Seby), si atata am batut pana s-o dus astia acasa. Si s-au suparat pe mine. Cand mi-am dat seama era prea tarziu. Dupa vreo doua ore îmi dau seama „Unde-s astia?”

Bogdy: Singurul cu o porecla bine stabilita, batuta in cuie si ‘irevocabila’ e Isti. Si anume ‘animal’… fiind tobosar, cred ca se intelege de ce. In rest nu avem porecle, desi mai folosim nume de ‘alint’ cateodata: copil tembel, vagabontule, drace, chestiute inofensive.

Emil: Eu am o porecla pe care mi-au pus cei de la bloc cand eram mic – Pepene. Dar trupa nu imi prea zice asa, rar, foarte rar. In schimb, singurul care are porecla e Isti, „Animalul”. Animal, deaia ca bate ca un animal. Ii zicem „Opreste-te!”, el nu, da una-ntr-una, si bate si tare.

Ionut: Pai Isti la tobe – Animal. Mie toata lumea îmi zice Pavel, si Pavel e numele meu de familie. Delia si Seby nu au, la Bogdan i se zice Bogdy, daca poti să o numesti porecla. Cine mai ramane?

Bassistul

Da, Pepene i se zice (nu stiu de ce, eu nu ii zic asa), Emilut.

 

 

Aveti emotii inainte de concert? Ce faceti dupa concert?

 

Isti: Umpic, dar abia astepam. Dupa concert…ne imbatam (Rade). Stam la o bere. Sau la concerte mai mari, dupa concert, eu mananc o gramada (in special cartofi pai).

Bogdy: Normal… daca nu ai emotii, inseamna ca nu iti pasa si ca nu incerci sa faci bine ceea ce faci. La primul meu concert, in toamna, cu a doua trupa in care am cantat, imi tremurau efectiv genunchii… Ma mir ca n-am cazut pe acolo. Ca sa scapam de ele, nu facem nimic, trec de la sine, dupa primele 2 melodii, pana ne obisnuim cu atmosfera. Dupa concert… radem.

Emil: Aaa, depinde de concert, daca e ceva important, da. Tot timpul am avut. A fost o data cand am uitat ce trebuia sa cant. (Rade) De exemplu când am fost la Petru Maior atunci chiar nu mai stiam ce trebuia sa fac, nu mai stiam notele, dar in timp ce c

canti iti revi si simti muzica… dupa concert povestim. Consumam apa plata cu lamaie. De obicei lumea ne face cinste cand cantam, aici, de exemplu in bar.

Ionut: Nu, am avut la primele 2-3, dar te obisnuiesti. Ne relaxam.

 

 

Cum au reactionat parintii, prietenii cand au auzit ca o sa cantati intr-o formatie rock? V-au sustinut?

 

Isti: Nu prea m-au susținut. Nici cand am vrut să-mi iau primul set de tobe, n-au fost de acord, si cum aveam pivnita mea, tot mi-am luat. „Nu cumva sa-ti iei tobe, ca si-asa comenteaza vecinii ca bati la oale.” Dup-aia zic „Mami, nu vii sa-ti arat ceva?”, si-am deschis usa „Uite ce mi-am luat”. „Ioi, tot ti le-ai luat?” Si dupaia n-o mai zis nimic.     Acum is mandri de mine. M-o văzut si la concert.

Bogdy: Toti au reactionat foarte bine. Majoritatea au fost surprinsi pentru ca nu obisnuiam sa cant in public, decat in grupuri mici. De altfel nici cand m-am apucat nu eram sigur ca asta vreau sa fac, eram fixat pe tobe. Si inca n-am scapat de microb.

Emil: Parintii nu sunt foarte impresionati, nu, de obicei nu vin, au fost la 2 concerte cred, si am avut mult mai multe. Prietenii, „wow, ce tare, canti”, cei care mai asculta muzica rock; cei care nu-s in domeniu, cum să zic, „a, canti? No fain, SI CE?”.

Ionut: Parintii s-au bucurat. Prietenii, majoritatea cantau si ei cu mine.

 

 

Care este motto-ul dupa care va ghidati in muzica? Dar in viata?

 

Isti: „We’ve got only a chance, can we take it, and we’ve got only a life, can’t exchange it.”

Emil:   Stiu ca tot timpul ca sa obtii ceva trebuie sa muncesti ca lumea si nu cred in chestii de talent „Aaa, copilul asta s-o născut talentat”. De exemplu la mine în familie n-o fost nimeni muzician, si m-am apucat pur si simplu pentru că mi-o placut mie deci nu cred că e vorba de talent, depinde cat repeti. Deci munca, munca si iar munca.

Ionut: Tot ce trebuie sa faci in viata e sa te simti bine, sa fii optimist, sa nu te gandesti la ceea ce se întâmpla rau.

Bogdy: Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei sa poti sa vezi foarte departe. Si in muzica ar fi ‘when I stand before God at the end of my life, I would hope that I would not have a single bit of talent left, and could say, „I used everything you gave me” ‘ (erma bombeck)

 

 

Multi cantareti inainte de concert isi fac cruce, beau o bere, repeta, tremura…stiu eu. Ce faceti inainte de concerte ca sa va relaxati si sa nu aveti emotii?

 

Isti: Eu, ma uit in oglinda (se inroseste). Adica stau vreo jumate de ora sa arat bine, si apoi nu mai fac nimic. (rade)

Emil: Noi inainte sa ne urcam pe scena nu bem, numai dupa. O fost cand am baut, dar ne-am lasat de obiceiul asta prost. Eram in Bizzare, cantam si aveam o bere inainte, adica am luat o pauza si mi-am luat o bere. Si (Rade) stateam si stiam, urma o melodie in care nu era chiar partea mea la început, trebuia sa stau cam in jur de 40 de sec. Si dupaia sa-ncep. Si no am stat, mi-am oprit bassu si stau sa beau berea si asteptam sa treaca timpul si cand am ridicat berea toată lumea „Bravo Emil, Emil”. Si „wow, ma aplauda”, si n-am mai inceput piesa cand trebuie si eram „O, ce trebuie sa fac? Aaa„, si s-a cam suparat trupa pe mine atunci. Deci, nu, acum nu mai bem înainte de concerte. Emotii, ti-am zis, doar la concertele mari si nu facem nimic. Il întreb pe Seby „Seby asa-i ca o sa iasa bine?„. Si Seby întotdeauna raspunde „Da, o să iasa bine.” Deci cu asta ne consolam.

 

 

Care e cel mai mare sacrificiu pe care l-ai facut pentru muzica?

 

Bogdy: Mi-am tocit degetele de la mana stanga. Nu, n-am fost nevoit sa fac vreun sacrificiu, cel putin deocamdata.

Emil: Sacrificii au fost o gramada. Ca sa-mi iau bassul am lucrat 3 luni de zile.

Si nu ai lucrat la birou.

Nu, o fost chiar munca de santier, sa zic asa si am tras calumea alea trei luni si de banii aia mi-am luat bassul si statia, care au fost în jur de vreo 20 de milioane. Si la scoala abia trec, deci sunt la limita. Asta din cauză că invat bass. Maica-mea, toata ziua o aud „Iar cu chitara in mana, iar inveti? Ia si tu o carte si citeste.”, „Dar nu am de invatat pentru maine.”

Ionut: Nu prea am facut, eventual am invatat mai putin la scoala.

 

Care a fost cel mai memorabil concert de până acum?

 

Isti: Rock Christmas, si Zilele Targumuresene.

Bogdy: Rock Xmas 2007… pt ca a fost primul concert mai… mare, adica la un eveniment care viza strict acest gen. Si de ce memorabil, cu 3-4 ore inainte de concert am facut o entorsa de toata frumusetea, nu puteam nici sa stau in picioare. Am fost la antrenament (de volei), nu facusem incalzire si na, s-a intamplat; am cantat intr-un picior. Trebuia sa cant stand pe scaun, dar am reusit pana la urma sa stau in picioare, si chiar sa fac cativa pasi.

Emil: Cele mai mari concerte pe care le-am avut au fost in cetate, clar, sonorizarea cea mai buna. Dar in schimb, am avut concert si la concurs de Off Road, acolo o fost si o „mica” vedeta – Cheloo de la Parazitii. Si nu am avut sonorizare profi, dar erau o gramada de milionari.

Ionut: Singurul concert pe care l-am avut cu trupa Spuza, pentru ca am cantat la voce.

 

Ce crezi ca le place/nu le place fetelor la tine?

 

Bogdy: (punct slab) Sunt poate chiar mai multe, dar cred ca principalul e lipsa unui tupeu putin jegos ca sa zic asa, care sa ma faca sa ma bag in seama. Sau, ma rog, sa fac primul pas.

Emil: In general lumea nu prea stie ce-i ala bass, mai ales fetele, numai cele care sunt in domeniu, au mai auzit de trupe sau asa. Am prieteni care nu aud bassul într-o piesa, zic „Pai tu daca nu canti nu s-ar simti.” Deci nu cred ca asta atrege fetele.

Ionut: Mi s-a spus că sunt bun, la suflet, desi nu s-a infirmat bun la altceva. Punctul slab, sunt putin timid.

 

 

Care e cel mai ciudat lucru ce ti s-a intamplat dupa concert?

 

Bogdy: Dupa acelasi memorabil Rock Xmas, a venit la mine un tip si mi-a zis ca sunam bine. Ne-a intrebat de unde suntem si cand i-am zis ca suntem din Tirgu Mures, n-a vrut sa ne creada; mi se pare ca el e cel care organiza concertele death metal din oras, sau din zona, nu stiu exact. Cert e ca si acum se uita lung dupa mine. Sau alt lucru, a fost dupa ultimul concert, avut la cetate, cand organizatorii ne-au cerut numerele de telefon. A fost o chestie interesanta, si chiar nu ne asteptam sa fim asa apreciati. Zic apreciati pentru ca banuiesc ca numerele de telefon au fost cerute cu un scop anume.

Emil: Cand canti, si toata lumea sare si canta cu tine, iti da o senzatie placuta, de nota 10.

 

Ce calitati trebuie sa indeplineasca ea…?

 

Isti: Sa fie draguta, sa nu fie fitoasa.

Ionut: Conteaza aspectul fizic, sa fie buna la suflet. Imi place sa stau prin casa, nu sa ies tot timpul, deci să-i placa si ei sa mai stea prin casa.

Bogdy: In primul rand, sinceritate. Si sa aiba o gandire cat de cat matura.

 

Care este artistul care te inspira, te motiveaza?

 

Isti: James Kottak.

Ionut: Alice in Chains.

Bogdy: Nu ma ghidez dupa nimeni… In primul rand pentru ca ‘idolul’ meu e tobosar, deci nici daca as vrea nu as putea. Imi plac foarte mult Joey Jordison, Mike Portnoy. Dar din ‘secta’ mea de solisti, cred ca cel mai mult il admir pe Corey Taylor… sau Trent Reznor.

 

De ce sa va ascultam? (dati cu laude)

 

Isti: Cantam fain, cantam piese cunoscute

Bogdy: De ce sa ne ascultati? Pentru ca daca nu ne-ati asculta, s-ar duce pe apa sambetei inca o trupa si pentru ca oamenii de acolo, ma refer la colegii de trupa, nu merita o astfel de soarta. Fiecare munceste mult, incearca sa faca la un nivel cat mai inalt ceea ce face si pune mult suflet. Cred ca asta ar fi cel mai important motiv.

 

Sunt sentimentali rockeri? Romantici? Sensibili?

 

Isti, Emil: Da.

Ionut: Da, si rockerii sunt oameni.

Bogdy: Clar. Oricat de dura ar fi imaginea lor, tot au sentimente. O persoana fara sentimente, nu mai e om. Si la urma urmei, exista multe dovezi, cum ar fi arhicunoscutele balade ale celor de la Metallica. Si o piesa care chiar arata o alta fata a celor de la Slipknot e Vermilion pt 2, o balada 100% care e total diferita fata de oricare alta melodie a lor. Fara indoiala, sunt sentimentali si sensibili, dar nu o arata. Sau o arata in felul lor.

 

Cum reactionezi daca o tipa te ciupeste de fund?

 

Isti: Ma uit in spate si zambesc.

Bogdy: O am aproape tot timpul pe Ali cu mine, deci nu se intampla.

Ionut: Ma uit la ea si zâmbesc, eventual o ciupesc si eu.

 

Obisnuiesti sa le faci colegilor de trupa complimente? Sau ti se intampla mai des sa ii mustri?

 

Isti: Cand canta bine, nu le zic nimic, dar daca gresesc ii cert.

Bogdy: Complimente ne facem tot timpul, mai in gluma sau mai in serios. Zgarcit nu sunt cu complimentele. De certat nu-mi permit, pentru ca nici eu nu sunt perfect, nimeni nu e. Se intampla sa avem discutii mai aprinse, dar nu cred ca pot fi catalogate drep certuri.

Emil: La repetitii nu ne facem complimente, dar dupa concerte, asa mai scurt. De exemplu dupa ultimul concert le-am zis la vocalisti ca mi-o placut cum au cantat.

Ionut: Nu cert, dar nu sunt obisnuit sa fac nici complimente. De multe ori consider ca merita cineva complimente, dar nu sunt obisnuit sa le fac.

 

PLACE: route66

TIME: somewhere late at night

CHARACTERS: some STRANGERS

 

 

Sa auziti cu inima… sa va lasati purtati de valul notelor muzicale… sa inspirati din briza de energie ce o emana… ladies and gentlemen:

 

 

 

All in all… acum ii cunostesti, i-ati auzit (nu garantam calitatea sunetului din cauza aparatului cu care s-a filmat, dar va garantam ca au debutat incendiar vineri seara) va invitam deci la urmatorul eveniment unplugged, care speram ca va avea loc curand…

Va tinem la curent cu toate noutatile so STAY TOONED!!

interviu realizat de Diana Ceusan,Diana Zaharia si Anca Bumbac