Imi vin in minte o mie de cuvinte despre cea mai ciudata fiinta pe care o voi cunoaste….EU..(„o voi cunoste” pentru ca nu o cunosc inca suficient…dar descoperirile continua).

In ultimul timp m-am analizat si reanalizat…concluzia? INCERTA

Si totusi in valurile de nebunii in care m-am aventurat in ultima perioada pot sa spun ca am descoperit o trasatura socanta…masochismul :)) Imi place sa sufar, ma complac in durere pentru ca imi da forta sa ma ridic in forta, sa inviu!

               

Pana nu demult credeam cu adevarat ca forta care ma face sa merg inainte o gasesc in exterior, pentru ca sunt o extrovertita convinsa. Oamenii se mai schimba, azi am realizat ca singura persoana care are forta suficienta sa ma ridice din prapastiile vietii…sa ma scoata din intunericul soartei sunt Eu insami.

Oamnenii cad in prapastiile destinului si sufara neincetat, unii aleg sa se ridice, ajutati de altii, de ei insisi, sau poate de speranta ce si-o pun in ziua de maine, in Dumnezeu…oricum un lucru e cert oamenii aleg sa nu mai zaca in mormanul de amaraciune doar atunci cand gasesc un motiv suficient de bun sa nu o mai fac…acel motiv e de obicei ..fie o speranta, o iluzie, o ambitie…o resemnare…oricum e ceva ce le motiveaza dorinta de a iesi din apa…daca facem o analogie cu un citat ce spune:” Nu te ineci pentru ca ai cazut in apa, te ineci pentru ca alegi sa ramai acolo” (exceptie fac persoanele care nu stiu sa inoate:)) ) 

In fine ideea mea cam asta era: ca oricat de tare te afunzi, trebuie sa ai curajul sa vrei sa iesi afara. Nu dispera, nu uita ca „speranta moare ultima” (zice un citat din batrani) la care as adauga eu….”dar moare”:))