Simt cum toata fiinta mi se inunda de ura…si un nod, imi astupa gatul….

Inima imi bate tare si cuvintele ratacesc in minte confuse, agitate, furioase….

Urasc..faptul ca urasc nedreptatea…nu spun ca ar trebui sa o iubesc….dar urasc ca nu mi-e indiferenta….nedreptatea care se face fata de mine…fata de altii….ma ucide!

Simt cum imi tremura fiinta…de teama..de ura…de durere…cum pot oamenii sa fie atat de irationali?…atat de duri..atat de rai….atat de prosti?

Nu mai suport …atata trufie…atata ignoranta..pur si simplu nu am cuvinte de rostit pentru acest om respingator….cred ca unele lucruri se iarta greu…dar durerea profound marcata in suflet nu se uita usor…

Ce imi provoaca aceasta persoana atat de draga? Repulsie, mila, ura, scarab….

As putea sa ii spun atatea…..dar nu ar intelege…

Nu ar intelege frustrarea din inima mea…nu ar intelege durerea….nevoia de a fi protejata…nevoia de a invata lucruri drepte..morale…de la persoanele din jur….

Nu e drept sa stii ..nu e drept..sa te nasti cu o teama care sa te calauzeasca tot restul vietii tale…..si sa te impiedice sa misti muntii…nu e drept….sa fii invatat ca….nu poti face nimic in viata….si ca minunile sunt facute doar de unii oameni ..si ca tu nu le vei face niciodata..nu e drept…mai ales…cand …eu..imi doresc atat de mult..sa cred ca pot tot…nu e corect ca tot timpul cineva sa iti sopteasca……nu poti…nu vei reusi niciodata…