Uneori ne este greu sa intelegem intelesul celor ce ezita sa se faca intelesi..si atunci imaginatia noastra zburda pe infinitul de imasuri in haos…

E greu sa multumesti oamenii din jur..si cu cat incerci parca mai tare cu atat o dai in bara mai mult….complicata e firea omului..Pana la sfarsitul zilei duce poverile de peste zi…….se ineaca intro stare lunatica…si cand pune capul pe perna…se intreba ce l-a adus aici…apoi incearca sa isi aminteasca si parca….a uitat cel putin jumatate din lucrurile care i-au slutit chipul..si i-au indoit inima…

Dar in neantul intunericului..isi aminteste….apoi..fiecare detaliu…si sufera din nou ..cu mai mare ardoare ..cu mai mare profunzime….inca odata si inca odata..

Ce incercam sa zic fratilor in haosul asta de expresii fabulistice…e ca..multi dintre noi…isi fac atatea griji din nimic…analizeaza prea tare..fiecare gest..fiecare fapta a persoanelor din jur…ca multi dintre noi..iau totul prea personal..si au impresia ca totul se raporteaza la ei…Multi dintre noi ne imaginam lucruri ce nu sunt….multi dintre noi suferim la indiferenta celorlalti..la tacerea celorlalti…multi dintre noi traim din aprecierea celor din jur…..din zambetul celor pe care ii inveselim..multi dintre noi….se bucura de bucuria altora…..si plang la necazul celorlalti….multi dintre noi…..vrem sa stim ca existam..pentru ceva..pentru cineva..prin orice fapta..prin orice lucru ..pe care il facem.. (anca)