Pe scena vietii toti jucam un rol…vrem sa fim..vrem sa parem…vrem sa devenim…ceva sau cineva in ochii cuiva..sau macar in ai nostrii. In nenumarate cazuri ne punem masti, si le schimbam in functie de persoana, de starea de spirit, de timp si spatiu. Si hai sa fim seriosi..omul nu are o singura fata…e cu neputinta..Pentru parinti suntem copii, pentru copii suntem parinti, pentru cei din jur straini, pentru cei dragi prieteni, iubiti, amici, pentru sot suntem sotii, pentru bunici..nepoti, pentru nepoti bunici..si lista poate continua..

                                        

Dar ce sunt eu pentru mine?…sau cine esti tu pentru tine?…complicand putin lucrurile….ajungem la „ce sunt eu pentru tine? „..sau „cine esti tu…pentru mine?”

Cunosti senzatia? Cand intalnesti o persoana deosebita…si te intrebi…”ce sunt eu pentru ea?” „Ce anume din mine o fascineaza?”….pentru ca te cunosti foarte bine…si nu gasesti in tine cine stie ce surse de fascinatie…ce o atrage la tine?..de unde atata interes pentru persoana ta? de ce tu? Ai facut ceva anume sa meriti asta? Apoi te cuprinde o tema..si te intrebi…daca acest val de sentiente sunt doar in mintea ta?…sau… daca nu TU esti pricina acestor atractii, ci doar una din mastile tale de bal?

                                                         

Dar cand cortina se lasa, abia atunci incepe zbuciumul..si de unde s-a nascut toata aceasta agitatiel?…poate de la o simpla conversatie cu acea persoana….sau de la o apa plata cu lamaie ce ai bauto candva cu el..sau ea…e vorba de o clipa doar…acea clipa in care ai ramas fermecat de un zambet…de un gest..de un cuvant..sau de o atingere a mainii…si clipa aceea ramane ca o fotografie imprimata in imaginea ta…..apoi in mintea ta….si usor se scurge in suflet…

Astepti..in liniste..sa iti vina randul la replica,  dar in tacerea intunericului….realizezi ca…tu ai dat frau imaginatiei….ai construit o imagine acele fiinte care de atatea ori te-a fermecat….ai construit un chip care poate nu se aseamana deloc cu realitatea…doar in aparenta!! Dezamagit de noua descoperire s-ar putea sa o duci in alta extrema…si sa urmaresti scufundat in durere daca-ti este justificata banuiala.

Nimeni nu e perfect…mai are sens sa spun asta? Tu si Eu…amandoi purtam o masca…jucam un rol..ne jucam…ne descoperim si redescoperim… face parte din noi.

Ce gandesti cand inchizi ochii? Ce simti cand cortina se lasa si luminile se sting? Cum esti atunci cand interpretezi alt rol….cel de a fi propria-ti persoana?

                                              

Finalul piesei il scriem cu faptle noastre….noi alegem cine suntem..ce suntem..pentru cine suntem. Cu Dumnezeu scriitor, nu ma ingrijorez…pentru ca ce trebuie sa se intample se va intampla…si din fiecare scena..din fiecare act invatam..invatam cum sa interpretam mai bine, poate…descoperim care rol ni se potriveste mai bine…care personaj ne atrage mai mult…ce gen de piesa ne place sa jucam ca actori ai acestei vieti. (anca)